După luni de aşteptare, zăpada a ajuns şi la Buzău. Meteorologii au emis la mijlocul săptămânii o atenţionare de cod portocaliu, care, se pare, şi de data aceasta, i-a luat prin surprindere pe drumari. Dovadă stă numărul mare de oameni care nu au mai putut ajunge la destinaţii din cauza drumurilor înzăpezite. Unii au fost opriţi de echipajele de poliţie la ieşirile din municipiu, alţii însă au înaintat pe drumurile naţionale şi judeţene şi au rămas înzăpeziţi. Din cauza vântului puternic care sufla cu 90 de km/h, drumarii au staţionat şi ore în şir nu au intervenit pentru deblocarea drumurilor. Aceştia motivează că munca lor ar fi fost zadarnică din cauza vântului care aducea zăpada de pe câmp în şosea. Aşa că munca grea a picat tot pe umerii poliţiştilor, pompierilor, jandarmilor şi ai militarilor.

Într-o singură noapte, peste 500 de persoane au fost scoase din nămeţi şi duse la adăposturi unde au primit hrană şi ceaiuri calde. Au fost însă şi şoferi mai încăpăţânaţi care au refuzat să îşi părăsească autovehiculele şi au stat în drum aproape o zi întreagă.
Pe drumul ce leagă Buzăul de Ploieşti, oamenii au stat blocaţi 12 ore. „Am plecat de la Miercurea Ciuc şi am stat mai mult la Ulmeni decât am parcurs din Miercurea Ciuc. Hrană nu am avut prea multă, dar am mâncat mai puţin“, ne-a spus şoferul unui TIR blocat la Ulmeni. Un alt coleg de-al său se temea chiar pentru locul său de muncă, mai ales că din cauza întârzierii putea fi penalizat sau chiar concediat. „Am fost la Topoloveni să iau nişte geamuri termopan şi trebuia să le predau. Însă am întârziat destul de mult şi este posbil să mă penalizeze, dacă nu m-or da afară…“, spune şoferul de TIR.
O zonă critică a fost şi Drumul Naţional 2. Mai multe tiruri au blocat şoseaua europeană, iar în spatele acestora s-au format cozi interminabile de autoturisme care nu au mai putut înainta.
O parte dintre şoferi şi-au încuiat maşinile şi au plecat, alţii însă s-au încăpăţânat să tremure de frig. Pentru că în maşini erau şi bătrâni, copii ori persoane bolnave, jandarmii şi militarii au plecat să-i adune în camioane ale armatei şi să-i transporte la adăpost. Alţi şoferi au fost opriţi la ieşirile din municipiu, unde au şi înnoptat.
Doi tineri au fost surprinşi de reporterii Viaţa Buzăului chiar în timp ce serveau masa în maşină. „Păi e prima masă din ultimele 24 de ore. Am vrut să ajungem la Bucureşti, că trebuia să susţinem un examen la facultate, dar l-am ratat. Am stat la Poşta Câlnău o zi întreagă“, ne-au spus tinerii.
O situaţie destul de critică a fost trăită şi de doi soţi care se îndreptau spre Brăila, dar au rămas înzăpeziţi la Cilibia. Pentru că au ţinut maşina pornită, au rămas şi fără combustibil şi riscau să îngheţe. Aceştia au apelat 112, iar un poliţist din Cilibia ajutat de cinci localnici au reuşit să facă drum până la maşina celor doi soţi. Ei au fost preluaţi cu maşina de poliţie şi duşi într-un adăpost.
Din fericire, în acest an circulaţia nu a fost paralizată şi în oraş. Şoferii au trebuit să circule mai cu atenţie, însă e­chipele de deszăpezire au ac­ţionat încă de la căderea primilor fulgi de zăpadă. Chiar dacă iniţial s-a vorbit de o des­ză­pezire în oraş doar cu clorură de sodiu, tot sarea a fost cea ca­re ne-a scăpat de „patinoarul“ de pe străzi.

AMBULANŢA LA APEL

Ca de obicei în astfel de situaţii de calamitate, ambulanţele au fost solicitate la diverse cazuri în tot judeţul. Două dintre maşini au rămas înzăpezite pe tot parcursul nopţii, una la Pitulicea iar cealaltă la Căldăruşanca.
La Căldăruşanca, călătorii înzăpeziţi în mijloacele auto au fost cazaţi în hanul din apropiere, unde au primit primul ajutor de la echipajul Ambulanţei care se reîntorcea de la Pitulicea şi nu a mai putut înainta din cauza drumului blocat.
Au fost şi cazuri mai uşoare unde nu s-a putut ajunge şi care au primit consultaţii şi sfaturi prin telefon, dar nu au fost situaţii deosebite, urgenţe la care ambulanţele să nu fi ajuns.
 Denisa Baciu, Corneliu Floriceanu

Această zonă industrială a Buzăului s-a consolidat după primul război mondial, prin apariţia unor noi societăţi dar şi prin construirea unui nou cartier. În anul 1922 a apărut, dincolo de calea ferată, în dreptul gării, Moara „Zangopol“. Până în anul 1928 a funcţionat ca societate în nume colectiv, după care s-a transformat în „Societate Anonimă Română“ cu numele de „Moara Zangopol S.A.R.“ Această societate s-a bazat doar pe capitalul propriu, evitând împrumuturile bancare, pentru dezvoltarea sa. Capitalul social era de 30 milioane de lei şi era reprezentat de investiţiile în teren, clădire, motoare şi maşini de moară.
În 1936, principalii acţionari erau Petre V. Zangopol, cu 19.290 acţiuni care valorau 9.645.000 lei, Isac Calmanovici, cu 12.378 acţiuni a 6,1 milioane lei, Oscar Calmanovici cu 8.396 acţiuni a 4,1 milioane lei, Emanuel Calmanovici cu 7.666 acţiuni a 3,83 milioane lei, Marco Prezente cu 4.000 acţiuni a 2 milioane lei, I. Forst cu 6.000 acţiuni a 3 milioane lei. La acestea se mai adăugau încă 58.000 acţiuni în valoare de 29 milioane lei deţinute de persoane precum: Iustin Stănescu, Gheorghe Stănescu, Iosef Gh. Cohen, Alexandru Iacovescu, Jean Ghelberg, Remus Nestor etc.
Condiþiile de muncã ºi salarizare
Prin apariţia acestei mori, industria buzoiană a cunoscut un salt calitativ important. Clădirea principală a morii avea cinci etaje, precum şi un subsol din beton armat şi zidărie, unde se depozitau cerealele. Avea o suprafaţă de 1.034 metri pătraţi şi o înălţime de 20 de metri, o lungime de 45 metri şi lată de 17 metri. Moara propriu-zisă avea ferestre de metal, pereţii din zid de cărămidă, pardoseala din beton armat şi scândură iar iluminatul era electric, furnizat de centrala proprie. Clădirea era evaluată în anul 1940 la suma de 8.311.518 lei.
Alături de clădirea principală se mai găseau: vechea clădire a uzinei, realizată din zid masiv cu fundaţie de beton, noua clădire a uzinei care adăpostea motorul „Sulzer“ de 620 cai putere, o clădire cu 3 etaje şi subsol care servea de magazie, un garaj pentru autocamioane, unul pentru automobile, un adăpost de apărare pasivă care era însă folosit pe post de depozit de benzină şi o clădire de birouri cu 3 camere.
Printre utilajele folosite în această perioadă au fost: motorul principal „Sulzer“ care era diesel care avea 620 cai putere, un motor de 300 cai putere, care în 1937 era scos din uz, un motor auxiliar „Guldner“ de 65 cai putere, acţionat cu păcură sau motorină, 26 valţuri, 13 plansichtere, 7 maşini de griş, 8 detaşere, 3 taroare aspiratorii etc.
La mijlocul anilor 1930, moara avea 40 de lucrători români şi unul grec. Personalul administrativ era format din 19 români şi 2 greci iar personalul tehnic din 5 români şi un german. Personalul era recrutat în funcţie de necesităţile societăţii şi selecţionat în funcţie de specialitate şi aptitudini. La sfârşitul anilor 1930 majoritatea lucrătorilor erau de loc din judeţul Buzău. În 1940, se găsea doar un singur ucenic minor, la atelierul mecanic. Mai erau şi 10 femei care reparau sacii rupţi. Acestea erau plătite săptămânal, în acord. În cadrul personalului administrativ se găsea şi o dactilografă, care era plătită lunar.
La moară se lucra în schimburi, iar orele suplimentare erau facultative pentru muncitori, nu mai mult de două ore pe zi, plătite conform legislaţiei din acel moment. Salariile lucrătorilor erau diferenţiate, în funcţie de aptitudini şi eficienţă şi se plăteau săptămânal, în numerar. Personalul administrativ era plătit la finele lunii. La mijlocul lunii primeau însă un scont (avans). Personalul morii avea câteva facilităţi. Printre acestea, plata impozitelor pe salarii erau suportate de societate, sărbătorile legale şi confesionale erau respectate, concediile de odihnă aveau un număr mai mare de zile decât obliga legea. Întreruperile apărute în activitate nu erau scăzute din salariu, iar concedierile, care au fost puţine, s-au făcut cu preaviz, acordându-se despăgubirile prevăzute de lege. Pauza de masă se lua la prânz şi dura două ore. Pe timpul nopţii se găsea o echipă, redusă la număr, care supraveghea maşinile. Chiar dacă munca lor nu era comparabilă cu cea din timpul zilei, salarizarea era aceeaşi. În perioada anilor 1938-1940, salariul angajaţilor a crescut cu aproximativ 20%.
Probleme din cauza speculanþilor de cereale
Moara „Zagopol“ măcina anual circa 18.000-20.000 tone de grâu, producând făină, griş şi tărâţă. Aprovizionarea cu grâu se făcea din judeţ şi oborul local, iar atunci când acest lucru nu era posibil, din judeţele mărginaşe. Transportul grâului se făcea cu autocamioanele, cu vagoanele C.F.R.-ului sau cu carele.
În activitatea morii au apărut în timp diferite dificultăţi, care au îngreunat activitatea. Unele dintre acestea sunt prezentate într-un raport adresat de conducerea morii, în anul 1938, Băncii Naţionale a României“. „Dificultăţi pentru procurarea grâului pentru măciniş constă în faptul că nu avem creditul necesar, pentru procurarea lui, atunci când sosirile de grâu vin abundent pe piaţă şi când capitalul nostru investit este complet epuizat în stocurile de grâu, făină, derivate şi datorii la clienţi. Cel mai bun factor pentru valorificarea avuţiei naţionale, în speţă a grâului, ar fi morarii, dacă nu ar fi lăsaţi la discreţia intermediarilor care având fonduri îi acaparează pentru speculaţii. Statul dă o primă de export de 7.000 lei de vagon, pentru a menţine preţul. Această primă ar putea fi ridicată, dacă morarii ar avea posibilităţi financiare, credite ieftine la timp, ca să-şi procure materiile prime de la producători şi nu de la speculanţi. Prin aceasta, industria morăritului ar avea un randament mai mare de fabricaţie, scăzând în mare măsură şomajul; ar menţine preţul grâului la un nivel satisfăcător pentru producători, fără să fie nevoie de primă de export, care ar fi folosită în interesul statului. Cum în alte ţări se caută a importa grâul nostru, tocmai pentru a-l măcina acolo, ca industria morăritului să prospere sau chiar pentru a-l exporta în alte ţări pentru acelaşi scop, la noi industria morăritului, în care s-a investit miliarde, lâncezeşte din cauza lipsei de finanţări a morilor. În loc să exportăm grâul, s-ar putea organiza şi înlesni exportul de derivate (făină), prin tarife combinate CFR şi SMR (Serviciul Maritim Român), de pe urma căruia statul ar avea de profitat.“ Opinia conducerii morii „Zangopol“ era pertinentă şi scotea în evidenţă carenţele existente în economia românească. Oricum, pentru a supravieţui într-un mediu economic dificil, conducerea morii a trebuit să recurgă la diferite soluţii. De exemplu, în anul 1936, a exportat 15 vagoane de făină furajeră, pentru care a primit o primă de export de 51.750 lei.Anii celui de al doilea război mondial au adus schimbări dramatice în acţionariatul societăţii. Astfel, de la 15 februarie 1941 şi până la 14 octombrie 1941, moara a fost exploatată, în custodie, de Dan Antonescu şi Petre V. Zangopol. De la 15 octombrie 1941 şi până la 15 octombrie 1942 a fost arendată lui Petre V. Zangopol. Între 15 octombrie 1942 şi până la 15 octombrie 1943 a fost exploatată în regie de către C.N.R. reprezentată de avocaţii Onoriu Jitianu şi P. Serdinescu. De la 15 octombrie 1943 şi până la 29 decembrie 1944, a fost arendată de către Iancu Ghiţă. La 29 decembrie 1944 se revine la o oarecare normalitate, moara fiind preluată de către Societatea Anonimă „Moara Zangopol“. Această societate a reprezentat pentru Buzăul interbelic un adevărat model de dezvoltare industrială, fiind condusă de pe principiile economiei concurenţiale, având o dotare tehnică modernă şi un personal salarizat în mod corespunzător.
Prof. drd. Viorel Gheorghe

Ce semnificã ziua de 24 ianuarie

Pe 24 ianuarie s-a sărbătorit Unirea Principatelor Române, mai precis unificarea vechilor state Moldova şi Ţara Românească. Pentru că de la evenimentul istoric s-au scurs 153 de ani, am vrut să aflăm dacă buzoienii ştiu câte ceva despre acest moment important din istoria ţării. Dacă unii dintre buzoienii întrebaţi ştiau că 24 ianuarie este Ziua Unirii, alţii nu ştiau ce semnifică această unire.

„Am uitat, suntem bătrâni şi nu mai ţinem minte“, se scuzau unii, iar după alţii unirea cu Transilvania a avut loc încă din 1859. Ce să mai spunem de un buzoian puternic acorat în efervescenţa ultimelor zile şi care ne-a spus că pe 24 ianuarie „s-au unit ANTICIPATELE!“.
Un alt trecător ne-a răspuns că nu se sărbătoreşte nimic: „La viaţa asta, mai sărbătoreşte cineva ceva? Ce unire, este dezbinare“.
Alţi buzoieni luaţi prin surprindere au cam încurcat puţin anii istoriei, dar este de înţeles având în vedere multitudinea evenimentelor istorice ale României. Pentru că alţii sunt puşi mereu pe petreceri, găsesc chiar şi ziua de 24 ianuarie un motiv să sărbătorească aşa cum se cuvine, crezând că ar fi decretată zi naţională. Dar şi pentru ei facem menţiunea că Ziua Naţională a României este pe 1 decembrie.
Dacă unii dintre buzoieni au încurcat anii sau evenimentul, alţii au avut lecţiile pregătite şi ne-au vorbit despre Milcov, Cuza şi Moş Ion Roată, şi-au amintit de manifestările ce se organizau altădată, cu regretul că un astfel de eveniment nu mai este tratat cu importanţa cuvenită.
Denisa Baciu

Buzoiencele dau cu pumnul pentru medalii

Începând cu acest an, pe lista sporturilor de la Jocurile Olimpice a fost introdus şi boxul feminin, cu trei categorii: muscă (între 48 şi 51 kg), uşoară (56 – 60 kg) şi mijlocie, de la 69 la 75 kg. Buzăul este unul dintre cele mai puternice şi mai titrate centre ale boxului feminin din ţară. Fetele, antrenate de maestrul Constantin Voicilaş, antrenor emerit şi antrenor secund la lotul naţional de box feminin, se pregătesc asiduu pentru Campionatul Naţional de Box Feminin care se va desfăşura la Buzău între 12 şi 18 februarie, la sala Liceului CFR. Rezultatele obţinute la acest campionat le pot propulsa în cursa pentru calificările la Jocurile Olimpice, motiv mai mult decât suficient pentru ca fetele să se antreneze din greu, suportând cu stoicism eforturile şi privaţiunile unui program de cantonament riguros.

Am vizitat fetele imediat după ce au susţinut o gală de meciuri demonstrative între ele dar şi cu două pugiliste din Brăila. Campionatul naţional se apropie cu paşi iuţi şi ele trebuie să ajungă la un vârf de formă. „Secţia de box a CSM Buzău are un lot mare şi pot să verific pugilistele prin meciuri între ele. Alţii au o fată – două şi trebuie să alerge prin ţară să găsească adversari. Având şi fete şi băieţi, se pregătesc împreună, este o disciplină de fier, fetele nu vorbesc urât că sunt fete, iar băieţii ca să nu jignească fetele. În lot sunt cinci campioane şi câteva medaliate, care îşi vor apăra titlurile sau vor încerca să le câştige“, ne-a declarat antrenorul Voicilaş.
Apoi, antrenorul Constantin Voicilaş ne-a prezentat lotul care va participa la Naţionale.
Bianca Şerbănoiu este mezina, are 10 ani, un frate campion de box la cadeţi şi se pare că vrea să-i calce pe urme. Alina Eftimescu este nouă în lot, dar promite, este opinia antrenorului, convins că în februarie „va scoate o medalie“. Alina Doagă este campioană de junioare şi vicecampioană de tineret, categorie de vârstă la care încă mai concurează şi în acest an şi prin urmare antrenorul îi spune că trebuie să-şi demonstreze valoarea şi „să iasă campioană“. Gabriela Dincă este campioană de senioare, un fel de „dirijor al formaţiei feminine de box“, care nici nu se gândeşte să nu învingă şi în acest an. Manuela Bănică este campioana de junioare de anul trecut, locul V la Europenele din Rusia, un loc onorabil declară antrenorul, ţinând cont că a fost prima participare, dar „anul acesta trebuie să reuşească mai mult“. Anul trecut, Gabriela Drăghiciu a fost surpriza secţiei, a devenit campioană de tineret, locul V la Mondiale şi medalie de bronz la Europene. Andreea Bogoceanu a fost campioană de juniori, iar anul acesta „dacă reuşeşte să atingă 44 de kilograme şi poate să meargă la Europene, va reprezenta cu cinste boxul feminin românesc“, a declarat Voicilaş. Cât despre Denisa Bănică, cu trei meciuri până acum şi toate câştigate, este o candidată serioasă la medalie la Naţionale. Concluzia lui Constantin Voicilaş: „A plecat Stela Duţă şi au răsărit alte 4 – 5 steluţe. Boxul buzoian nu o să ducă lipsă de valori“.
Pe Mariana Răducanu, lidera de vârstă a lotului, am întrerupt-o de la antrenament, bineînţeles, cu acordul maestrului Voicilaş. Fosta colegă a Stelei Duţă, acum trecută la un alt club şi la altă categorie, are un obiectiv clar: să câştige o medalie mai strălucitoare, la 48 kg.
Clubul le asigură masa şi cazarea în centrul din Crâng pe timpul cantonamentului, pe care nu pot să-l părăsească decât cu acordul expres al „maestrului“. Acesta se îngrijeşte de ele ca un părinte, sever dar şi apropiat şi încearcă să le asigure condiţii cât mai bune, mai ales că, cele mai multe dintre ele provin din familii fără posibilităţi materiale deosebite. Antrenorului nu i-ar strica deloc un plus la buget pentru a le putea îmbunătăţi hrana şi a le înnoi echipamentul de antrenament şi, mai ales, pe cel de competiţie. Poate că, dacă ar exista mai mulţi bani, fetele ar putea participa la mai multe competiţii, căpătând experinţă şi încredere în abordarea luptelor pentru titluri şi medalii, pe care şi le doresc cu ardoare.
Boxul feminin este deja emblematic pentru Buzău. De aceea ar fi bine să fim aproape de pugilistele noastre şi să le susţinem necondiţionat la campionatul naţional din 12 -18 februarie. Alături de ele ne vom simţi şi noi învingători!
Corneliu Floriceanu

Comisia de Arbitri din cadrul AJF Buzău a anunţat în direct, la emisiunea „Sport Klub“ de la Campus Tv, topul arbitrilor buzoieni. Clasamentele au fost alcătuite pe două secţiuni: arbitri divizionari, adică cei care arbitrează la nivelul ligii II şi III şi arbitri judeţeni, care oficiază doar la meciuri din fotbalul mic buzoian. De notat că la arbitri divizionari topurile sunt similare cu cele din sezonul trecut. La arbitri judeţeni, pe primul loc s-a situat Octav Mihalache, chiar şeful Comisiei Judeţene de Arbitri, Gheorghe Mihalache. Şeful arbitrilor judeţeni a ţinut să remarce nu pe fiul său, ci pe ocupantul locului secund, Cătălin Vulpe, „arbitrul cu cea mai frumoasă ascensiune“.
Top arbitri divizionari
Principali
1Cezar Ionescu
2. Laurenţiu Ionaşcu
3. Adrian Vizireanu
Asistenţi
1. Dan Popescu
2. Cătălin Guloiu
3. Mihai Coşconea

Top arbitri judeţeni
Principali
1. Octav Mihalache
2. Cătălin Vulpe
3. Cătălin Liscănoiu
4. Cătălin Gurguiatu
5. Bogdan Chiricioiu
Asistenţi
1. Sorin Petre
2. Silviu Andreiu
3. Beşleagă Cosmin
4. Marius Dobromir
5. Cosmin Radu

Top arbitre
1. Andreea Dumitru
2. Ioana Pîslaru
3. Ionela Golea

Anul 1940 a fost extrem de dificil pentru România. În timpul verii ţara a trecut prin mari pericole externe, pierzând o parte importantă a teritoriului naţional, Basarabia fiind luată de U.R.S.S., nord-vestul Transilvaniei de către Ungaria, iar Cadrilaterul de către Bulgaria. Toate aceste cedări au adus tensiuni politice interne, valuri de refugiaţi din proviinciile pierdute, debandadă în rândul autorităţilor. La începutul lunii septembrie, regele Carol al-II lea a renunţat la tron în favoarea fiului său, dar adevărata putere a preluat-o generalul Antonescu, care împreună cu legionarii va proclama România drept Stat Naţional-Legionar. Pe plan extern, România se îndreaptă spre Axă, iar trupele germane au fost invitate să intre în ţară, pentru a instrui armata română şi pentru a păzi zona petroliferă de o invazie sovietică.
Pentru ca 1940 să fie un an cu adevărat catastrofal pentru România, aceasta a fost lovită şi de un cutremur puternic, care a provocat mari pagube umane şi materiale.

Buzăul se găseşte în proximitatea zonei seismice Vrancea. Ca urmare, efectele mişcărilor telurice s-au resimţit puternic de fiecare dată. Cutremurul din 10 noiembrie 1940, ora 3,39, care a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, a durat 3 minute şi care s-a produs la o adâncime de 133 km a provocat mari pagube materiale în toată ţara.
În dimineaţa zilei de 10 noiembrie 1940, poliţia oraşului Buzău a trecut la identificarea pagubelor umane şi materiale. Clădirea Prefecturii avea pereţii crăpaţi şi ornamentaţiile distruse, dar nu fuseseră victime. La sediul Poliţiei au fost două tavane surpate precum şi zidăria de pe frontispiciul intrării. Pagube mai mari au fost la sediul Legiunii de Jandarmi, acesta devenind nelocuibil. La Hala de Peşte, coloana de zidărie a căzut, rănind grav două persoane, una de loc din Prahova şi alta din Costeşti. Cei doi au fost internaţi de urgenţă la spital. Hala de Carne a trebuit să fie evacuată din cauza temerilor că se va prăbuşi.
ªcoli ºi biserici cu pereþii prãbuºiþi
Pagube materiale importante au suferit clădirile şcolilor şi liceelor. Din fericire, cutremurul s-a produs la o oră în care aceste clădiri erau goale, altfel numărul victimelor ar fi fost foarte mare. La Liceul de Băieţi „Hasdeu“ au crăpat pereţii şi au căzut mari bucăţi de zidărie, iar la două săli de clasă s-au surpat tavanele. Pagube însemnate s-au produs şi la Liceul de Fete „Dr. Angelescu“. Aici 4 ornamente aflate pe acoperiş au căzut distrugând o parte din acesta. La interior mai multe săli de clasă au avut pereţii şi tavanele  prăbuşite. Liceul Industrial de Băieţi a avut pereţii crăpaţi şi un tavan distrus. Un rănit a fost la Şcoala Normală de Băieţi. Aici tavanul sălii de expoziţie a căzut peste învăţătorul Bihor, refugiat, rănindu-l la mână. Două eleve au fost rănite la Şcoala Normală de Fete din cauza dărâmării unei porţiunii dintr-un tavan. În ambele cazuri de vină au fost replicile cutremurului, în număr de peste o sută, cel mai puternic fiind înregistrat la ora 8,45.
La şcolile generale din oraş, pagubele au constat în prăbuşirea pereţilor sau a tavanelor. Stricăciuni serioase au fost înregistrate la Şcoala Nr.1 de Fete, precum şi la Şcoala Nr. 3 de Fete, fiind nevoie de închiderea lor. Cele mai afectate clădiri au fost cele ale Şcolii de Economie Casnică şi ale Liceului Particular „Petre Zaharescu“, unde au căzut aproape toţi pereţii.
Bisericile, unele fiind destul de vechi, au suferit diferite stricăciuni. La biserica „Sf. Îngeri“, au crăpat clopotniţele, precum şi toţi pereţii, fiind în pericol de a se prăbuşi. Biserica „Banu“ a suferit stricăciuni similare, dar mult mai puţin periculoase. Afectată a fost şi biserica „Sf. Nicolae“ unde pridvorul şi balconul erau pe punctul de a se prăbuşi.
Casele particulare din oraş au suferit pagube similare, pereţi crăpaţi sau tavane prăbuşite. Singura victimă a fost un copil, peste care a căzut o stivă de lemne provocându-i leziunii grave la picioare.
Consolidarea
Turnului Palatului Comunal
Pagube însemnate a suferit clădirea emblemă a Buzăului, şi anume Palatul Comunal. Cel mai afectat a fost turnul palatului. La ordinul primarului N. Ispas s-a constiuit imediat o comisie care să stabilească măsurile necesare. Această comisie a fost formată din arhitectul Alexandru Rădulescu, şeful Serviciului Tehnic din cadrul primăriei, arhitectul C.Vasiliu, arhitectul-şef al primăriei, arhitectul V.Vasiliu, care era arhitectul-şef al Prefecturii, arhitectul Gr. Grigorescu, inginerul Schumida, şeful Serviciului Tehnic al judeţului Buzău, inginerul Dumitrescu, de la acelaşi serviciu, inginerul Al. Geirgescu, directorul Societăţii Comunale de Electricitate şi locotenentul T. Ivănescu, comandantul Secţiei de Pompieri Buzău. Această comisie de specialişti întrunită în chiar dimineaţa zilei de 10 noiembrie au constatat „secţiuni orizontale şi fisuri oblice toate cu penetraţie directă din exterior în interior şi cu tendinţă de alunecare spre exterior sud-est. De la nivelul etajului trei, un metru în sus la glaful ferestrelor, trei stâlpi dintre ferestre sunt deplasaţi prin alunecarea bazei cu circa 7-8 cm spre exterior. Această alunecare poate fi continuată prin trepidaţie, presiunea vântului sau prin greutate proprie, fiind astfel un continuu pericol atât pentru clădire, cât şi pentru public.“
Concluzia acestei comisii tehnice era una radicală: „suntem de părere a se dărâma turnul Palatului Comunal până la fisură, urmând a se studia ulterior şi în limitele ce vor avea primăria, să se construiască un nou turn. Până la dărâmare să se oprească circulaţia pe porţiunea cuprinsă între strada Târgului şi Bd. I. C. Brătianu şi stradelele de la intrarea principală în Palatul Comunal“.
Era o adevărată lovitură pentru buzoieni. În condiţiile politice şi economice din acel moment dărâmare turnului şi construirea lui ulterioară erau foarte riscante. Propunerea a fost trimisă la Bucureşti, la Ministerul de Interne, Direcţia Exploatărilor Comunale. Specialiştii ministerului au considerat propunerea făcută de către comisia tehnică de la Buzău ca inacceptabilă. Ca urmare, directorul tehnic Antistescu, din cadrul Direcţia Exploatărilor Comunale, s-a deplasat la Buzău şi în urma studiului făcut a propus consolidarea turnului Palatului Comunal. Această lucrare consta în „executarea cât mai neîntârziat prin interiorul turnului primăriei a unui schelet de beton armat, compus din cinci piloni şi şase centuri ce se încastrează în zidăria veche a turnului, formând un ansamblu rezistent. Aceste lucrări au fost proiectate ca să se poată executa în timpul iernei şi prezintă marele avantaj că se pot executa în condiţii economice“.
Specialistul bucureştean întocmise planurile necesare, care includeau calculul de beton armat, planul cu dimensiunile grinzilor şi cantităţile de fier necesare. Devizul estimat era de 384.000 lei. Acest plan a fost trimis de Ministerul de Interne în data de 2 decembrie 1940 cu ordinul nr. 4321.
În paralel, inginerul constructor Luca Bugheanu, sub-director în Ministerul de Interne, între 27 noiembrie şi 4 decembrie a întocmit planurile detaliate pentru consolidarea turnului Palatului Comunal, plecând de la propunerile directorului tehnic Antistescu. Planul lui Bugheanu prevedea „să se procedeze îndată la consolidarea lui prin legarea cu cercuri metalice… şi apoi să se coasă crăpăturile prin cărămidă şi mortar de ciment sau prin injectarea de mortar de ciment după ce în prealabil se va curăţi bine crăpăturile cu aer comprimat şi apă. Cercurile metalice în timpul strângerii lor se vor încălzi cu lampă de benzină pentru ca zidăria să fie, prin contractarea lor, cât mai bine strânsă. La colţuri se vor pune corniere. Pentru ca pe viitor să nu se mai producă asemenea crăpături, chiar la cutremure, cercurile de fier se vor lega între ele prin stâlpi de beton armat, conform planului. Din cauza timpului înaintat, aceşti stâlpi de beton armat se vor executa în primăvara anului 1941, când timpul va permite. Pentru facerea legăturilor cu cercurile de fier, în punctele de trecere se vor lăsa cu ocazia fixării cercurilor metalice, mustăţi de legătură. Pentru consolidarea interioară, plafoanele dintre etaje, cari sunt de lemn, se vor executa din beton armat. Această lucrare se va executa în primăvara anului 1941.“

2 milioane lei pentru repararea Palatului şi Prefecturii

Propunerile vizau de fapt consolidarea aproape a întregului Palat Comunal, prin realizarea tavanelor din beton armat. Oricum, Ministerul de Interne nu s-a limitat doar la realizarea planului de consolidare. Încă din 15 noiembrie a trimis, prin Banca Naţională a României, suma de 2 milioane de lei, Primăriei Buzău, pentru repararea Palatului Comunal. Din această sumă, 130.000 de lei urmau să fie cedaţi Prefecturii pentru repararea clădirii în care funcţiona, afectată de asemenea de cutremur. Împlicarea atât de directă a conducerii Ministerului de Interne în consolidarea Palatului Comunal demonstrează că această clădire devenise în timp emblematică pentru întreaga ţară, nu doar pentru buzoieni.
Prof. drd. Viorel Gheorghe

„PSD și PNL să nu se certe pe candidaturi“

Nu trebuie să existe certuri la nivel local între partidele care s-au aliat. A fost unul dintre mesajele transmise, la Buzău, de preşedintele PSD Victor Ponta. Liderul social-democraţilor a precizat că la alegeri candidaţii vor fi desemnaţi în urma unor sondaje de opinie corecte, astfel că nu ar trebui să existe tensiuni sau nemulţumiri în rândul PNL sau PSD.

Miercuri, la sala mare a Consiliului Judeţean, preşedinţii organizaţiilor locale social-democrate şi primarii PSD au primit vizita liderului Victor Ponta, sosit la Buzău alături de secretarul general Liviu Dragnea. Împreună cu preşedintele Consiliului Judeţean, Victor Mocanu, cu liderul PSD Buzău, primarul Constantin Boşcodeală, dar şi cu reprezentanţi ai PNL, liderul opoziţiei a discutat pe larg despre noua coaliţie, ce are ca principal scop înlăturarea guvernării portocalii şi a preşedintelui în funcţie. Deşi atât la nivel central cât şi la nivel local există divergenţe între formaţiunile politice care fac parte din alianţa USL, Victor Ponta a îndemnat la înţelegere, pentru atingerea scopului propus. Pentru a întări regula, liderul social democrat a declarat că la alegeri PNL şi PSD vor avea candidaţi stabiliţi în funcţie de rezultatele unor sondaje de opinie.
Judeţul Buzău este unul dintre cele mai puternice fiefuri din ţară ale PSD, a lăsat să se înţeleagă secretarul general al partidului, Liviu Dragnea, aşa încât la viitoarele alegeri şi pretenţiile vor fi ridicate. Nu va fi admisă nici o candidatură, fără prezentarea unui proiect concret, a fost mesajul transmis de Dragnea.
Întâlnirea de la sala mare a Consiliului Judeţean a fost una animată de cei peste 150 – 200 de membri de partid, simpatizanţi dar şi simpli buzoieni. După întâlnire, Victor Ponta, alături de preşedintele Consiliului Judeţean Victor Mocanu, au mers să viziteze unul dintre cele mai importante proiecte ale comunităţii, Maternitatea, punct aflat pe lista de promisiuni făcute în campania electorală precedentă.  (F.Z.)

Patru noi microbuze şcolare, din cele 170 achiziţionate de Ministerul Educaţiei, vor ajunge, până la sfârşitul acestui an, în judeţul Buzău. Inspectorul general al Inspectoratului Şcolar Judeţean, profesorul Florina Stoian, spune că, în prezent, necesarul judeţului este de 22 asemenea mijloace de transport.

Judeţul Buzău va primi, până la sfârşitul acestui an, încă patru microbuze şcolare noi, din totalul de 170 achiziţionate la nivelul Ministerului Educaţiei. Inspectorul general al Inspectoratului Şcolar Judeţean, profesorul Florina Stoian, spune că, în momentul de faţă, necesarul de asemenea mijloace de transport pentru elevi este de 22. Printre comunele buzoiene care au neapărată nevoie de microbuze şcolare se numără, conform inspectorului şcolar general, Mărăcineni, Vadu Paşii şi Ruşeţu. Sursa citată mai spune că are promisiuni ferme din partea Ministerului Educaţiei, conform cărora Buzăul va primi şi alte microbuze la următoarea etapă de achiziţii, care se va derula la începutul anului viitor. (C.B.)