Viata Buzaului » agricultura buzau

Agricultura ecologică şi bunăstarea animalelor, subvenţionate

edyaldea — Mon, 10 Oct 2011 12:23:31 +0000

Cererile pentru ajutoarele specifice se mai primesc până la 17, respectiv 15 octombrie

Producătorii care doresc să practice o agricultură ecologică, precum şi cei care se preocupă de bunăstarea animalelor mai au puţin timp la dispoziţie pentru a depune la centrul judeţean al APIA cererile pentru ajutorul acordat de stat. Astfel, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură informează beneficiarii că, până la data de 17 octombrie 2011 inclusiv, se pot depune cererile de solicitare a ajutorului specific acordat pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică. Ajutorul specific se acordă pentru exploataţiile din producţia vegetală şi animalieră, care sunt înregistrate în sistemul de agricultură ecologică şi care se află în perioada de trecere de la agricultura convenţională la agricultura ecologică, numită conversie.

Condiţii pentru primirea ajutorului destinat exploataţiilor în conversie

Beneficiarii ajutorului specific sunt persoane fizice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau familiale constituite conform O.U.G. nr. 44/2008 sau persoane juridice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: sunt înregistraţi în fiecare an pentru care solicită ajutorul specific, în sistemul de agricultură ecologică, la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Direcţiile Agricole de Dezvoltare Rurală judeţene; deţin un contract încheiat cu un organism de inspecţie şi certificare acreditat pe teritoriul Uniunii Europene /aprobat de către MADR; deţin un document justificativ/certificat de conformitate/master certificat/certificat de confirmare a conversiei, în care se menţionează statutul exploataţiei în conversie – anul 1/anul 2/anul 3, cultura, suprafaţa, numărul de animale, numărul de familii de albine, emis de organismul de inspecţie şi certificare cu care a încheiat contractul; se menţin în sistemul de agricultură ecologică pe o perioadă de 5 ani; nu au datorii restante la bugetul de stat sau bugetul local; în cazul beneficiarilor din producţia vegetală, suprafaţa agricolă în folosinţă trebuie să fie de cel puţin 0,30 ha, ocupată cu culturi anuale, culturi perene sau păşuni şi fâneţe permanente.
Beneficiarii ajutorului specific pot depune o singură cerere de solicitare a ajutorului specific, fie pentru o exploataţie din producţia vegetală, fie numai pentru una din speciile din producţia animalieră sau numai pentru o exploataţie din apicultură. În cazul în care beneficiarul exploatează mai multe terenuri aflate pe raza mai multor judeţe, cererea va fi depusă la centrul judeţean APIA pe raza căruia se află suprafaţa mai mare pentru exploataţiile din domeniul vegetal. Pentru exploataţiile din domeniul creşterii animalelor, beneficiarul va depune cererea la centrul judeţean APIA pe raza căruia se află înregistrat sediul social pentru persoane juridice/PFA/ÎÎ/ ÎF, respectiv domiciliul pentru persoane fizice. Pentru acest tip de ajutor specific, România beneficiază de fonduri europene de 3.098.000 euro din Fondul European de Garantare Agricolă. Cuantumul plăţii anuale suplimentare pe exploataţie se calculează de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, după finalizarea verificărilor, prin raportarea plafoanelor alocate la numărul de beneficiari eligibili, pentru fiecare dimensiune a exploataţiei din producţia vegetală şi animalieră, în limita plăţii anuale suplimentare maximeexploataţie.
Condiţii pentru subvenţia acordată pentru bunăstarea animalelor
Până pe 15 octombrie 2011, se depun cererile iniţiale anuale pentru ajutorul de stat privind realizarea angajamentelor asumate voluntar în favoarea bunăstării păsărilor, respectiv bunăstării şi protecţiei porcinelor, aferente perioadei 16 octombrie 2011-15 octombrie 2012. Cererile iniţiale anuale se depun la centrul judeţean APIA. Solicitanţii ajutorului de stat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii minime comune tuturor măsurilor, la care se adaugă condiţiile specifice fiecărei măsuri de asigurare a bunăstării animalelor, după cum urmează: să solicite ajutorul de stat înainte de începerea desfăşurării activităţii, în baza cererii iniţiale anuale; să îşi asume voluntar angajamentul ferm pentru utilizarea măsurilor tehnologice care asigură bunăstarea păsărilor/ bunăstarea şi protecţia porcinelor, după caz; să facă parte din forme asociative legal constituite, grupuri de producători recunoscute de stat, asociaţii economice sau cooperative de producţie şi valorificare, sau să fie membrii ai altor organizaţii profesionale; să deţină autorizaţie sanitară veterinară pentru exploataţie sau să fie înregistraţi sanitar veterinar, după caz; să fie înregistraţi în Registrul agricol/Registrul Naţional al Exploataţiilor al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, deţinând un cod de exploataţie, după caz; să respecte ordinele preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, prevăzute în H.G. nr. 838/2010, respectiv în H.G. nr. 839/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

„Este corect ca statul român să prăpădească 16 miliarde pe salariul unui individ care-i aduce pagubă de 500 miliarde lei?”

edyaldea — Thu, 23 Dec 2010 08:56:17 +0000

Inginerul Andrei Barac, fost preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director general al „Servagromec”

„Afacerea Servagromec” a ţinut, la începutul anului 2001, prima pagină a ziarelor locale şi a atras atenţia publicaţiilor centrale, unele dintre acestea semnalând, încă de la debutul ei, că întreaga poveste are un pronunţat iz politic. S-au operat opt arestări, au fost trimise în judecată tot atâtea persoane, numai că, după aproximativ cinci ani, toţi aceştia au fost achitaţi, prin sentinţe definitive şi irevocabile. Fapt care ne conduce cu uşurinţă la a îmbrăţişa ideea amestecului politic în acţiunile organelor de cercetare penală. Despre „afacerea Servagromec“ am stat de vorbă, la aproape zece ani de la declanşarea ostilităţilor, la emisiunea „Interviuri neconvenţionale”, de la CAMPUS TV, cu inginerul Andrei Barac, fost preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director general al societăţii. Acum el este un om căruia statul român i-a plătit sume importante drept daune morale pentru perioada cât a fost arestat, cercetat penal şi judecat pentru infracţiuni economice, iar, cu maximă probabilitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului va dispune plata şi a unor daune materiale.

Inginerul Andrei Barac susţine că întâmplarea a fost cea care l-a adus pe funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director general al „Servagromec”, fostul Trust S.M.A. din anii de dinainte de decembrie 1989: „ era fostul Trust S.M.A., adică toată mecanizarea agriculturii din judeţul Buzău. Şi rămăsese singurul Trust S.M.A. întreg, cu mici excepţii, căci erau două S.M.T.-uri care plecaseră. Acest însemna peste 2.000 de locuri de muncă; foarte exact, însemna 1.887, cu directorul în frunte. Şi însemna, în momentul în care eu am ajuns acolo, vreo 23 miliarde lei producţie anuală, insuficient să ţii 2.000 de oameni, căci numai salariile însemnau peste 10 miliarde. Aceasta însemna pagubă, şi toată lumea aştepta ca acest să se autodistrugă, considerând că nu poate funcţiona”.

„Le-am spus că vreau să ajungem o firmă interesantă şi dus am fost!”

El a fost ales în funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director general, pe care a deţinut-o până în momentul arestării sale în cadrul unei Adunări Generale a Acţionarilor, pe parcursul căreia trei grupări, cu interese diferite, sperau să preia controlul asupra societăţii: „Am ajuns din întâmplare director la . Eram singurul specialist pe agricultură şi pe mecanizarea agriculturii care era înscris în Convenţia Democratică. Fiind singurul, evident că eram cel mai bun, cel mai deştept, cel mai frumos şi cel mai modest. Într-un moment în care la era un conflict social, deschis de o conducere anostă, de vechea conducere, care nu dorea să se aplice legea, oamenii sperau încă – trebuie să recunoaştem că, în 1997, mai credeam în Revoluţie – că legile, odată promulgate, trebuie aplicate, acest conflict s-a amplificat şi cu venirea P.N.Ţ.-ului, a Convenţiei Democratice, la conducerea ţării. Şi, atunci, conducerea politică judeţeană a încercat să stăpânească acest conflict, măcar prin informare. Din partea Prefecturii a fost trimis un reprezentant în Consiliul de Administraţie, prin Fondul Proprietăţii de Stat, din partea Direcţiei Agricole a fost trimis încă un reprezentant, care să controleze, să supravegheze deciziile care se luau la nivelul , iar din partea politică am fost propus eu, de către preşedintele de atunci al P.N.Ţ.-ului şi al Convenţiei Democratice, tot prin F.P.S.(…) Ajungem la şedinţa de Adunare Generală în care eu, fiind trimis de F.P.S., evident că am fost votat ca membru în Consiliul de Administraţie. Procedura prevedea ca cei şapte membri ai Consiliului de Administraţie să se retragă şi să voteze o propunere, o singură persoană, care să fie desemnată în faţa Adunării Generale drept unic candidat la funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director general, obligatoriu; era prevăzut în statut că preşedintele îndeplneşte şi funcţia de director general. Ce s-a întâmplat? Cele şapte persoane – eu fiind al şaptelea, cel mai mic, adică cel mai nesusţinut din punct de vedere politic sau administrativ – erau grupate în trei grupuri, a câte două persoane în fiecare grup. Un grup era format din şefi de asociaţie, doi şefi de asociaţie, care doreau să cumpere câte o secţie de mecanizare, secţie care să le fie lor utilă la efectuarea lucrărilor agricole. Alte două persoane erau angajaţi în funcţie ai , persoane fără importanţă ca şi poziţie profesională, susţinuţi de fostul director ca fiind oameni de bază, oameni de încredere; erau oameni ai partidei care deja pierduse alegerile, dar urmărea să-şi menţină poziţiile în . Şi, în fine, era a treia grupare, formată din reprezentantul Prefecturii şi cel al Direcţiei Agricole, care încercau ca, din partea puterii administrative, să ia măsurile din interior necesare aplanării conflictului. Era, într-adevăr, un conflict mare, cum să laşi 2.000 de oameni pe drumuri? Şi, a patra grupare eram eu, care n-aveam niciun fel de interes, căci fusesem trimis acolo în calitate de specialist, să-mi arunc o privire şi să văd ce se întâmplă, pentru a oferi informaţii şi eventuale soluţii, de natură politică, eventual să fie aplicate de partea administrativă, să poată fi prelucrate… Eu mi-am înţeles rolul şi mi-am văzut de treabă. Am constatat, după vreo două ceasuri că cele trei grupări nu se puteau înţelege, iar reprezentantul Direcţiei Agricole a avut inspiraţia să spună, despre mine: toţi mă cunoşteau de acolo, cu o singură excepţie, un şef de asociaţie care era prea departe de Buzău, un bun meseriaş, pe care, însă, nu avusesem ocazia să-l cunosc. Şi au fost toţi de acord. Vă imaginaţi că s-au dus toţi în faţa Adunării Generale cu o singură propunere. Adunarea Generală a aşteptat ca noul director general, adică eu, să ia cuvântul, să spună şi el ceva; ce să spun, frate, că nu eram pregătit, am rămas eu surprins! Am ieşit acolo, le-am mulţumit pentru încredere, şi am promis că le voi păstra locurile de muncă şi că vom ţine de această firmă, să fie performantă. Îmi amintesc că după ultimul cuvânt – le-am spus că vreau să ajungem o firmă interesantă – am uşchit-o pe uşă şi dus am fost! Trei săptămâni nu am ieşit din birou, am citit tot ce puteam să citesc despre contabilitatea , ca să ştiu de ce era neperformantă societatea. Şi am citit bine!”.

„Fluierai din degete, sunau din goarnă şi începea lumea să te voteze”

Cu aproape 1.500 de angajaţi şi cu 140 de puncte de lucru pe întreg întinsul judeţului, „Servagromec” era o societate cât se poate de interesantă din punct de vedere politic şi electoral: „În era un interes politic, numai politic. S-a încercat, de la bun început, să se controleze , datorită reprezentării sale teritoriale. La data când am fost arestat, mai avea 140 puncte de lucru în judeţ, adică 140 localităţi în care existau cel puţin zece persoane angajate, care trebuiau să răspundă oricând la comandă. Aceste persoane erau de orientare pedeseristă, pentru că fostul director general fusese membru important atât în Partidul Comunist cât şi în P.D.S.R. şi deturnase interesul profesional şi economic în interes politic minor, adică un loc în Senat. Pentru că erau 140 localităţi în care aveai câţiva oameni, fluierai din degete, ăia ieşeau pe stradă, sunau din goarnă şi începea lumea să te voteze. Vreau să vă spun că eu nu am forţat nota – deşi eram un exemplu de peneţist într-o masă de P.D.S.R. – şi nu le-am cerut să se transfere în partid. Am evitat să combin cele două laturi, cea politică şi cea profesională, şi am reuşit foarte bine să le separ. Vă asigur că, în cei patru ani cât am administrat , în cei patru ani, când cifra de afaceri a crescut de la 22-23 miliarde la 140 miliarde, în P.N.Ţ. nu a intrat niciun ban de la . Şi nu numai în P.N.Ţ., şi nici în vreun organism apropat lui, O.N.G.-uri, fundaţii etc. O singură dată am cedat pentru un moment scurt şi, când s-a ridicat statuia lui Corneliu Coposu la Râmnicu Sărat, am dat un milion de lei. Este o excepţie! Mi-a părut rău, am sistat contractul, căci trebuia să dau şapte milioane, şi am preferat să dau restul de bani din buzunarul meu. Mai mult decât că mă duceam într-o localitate şi ţineam un discurs electoral, la care puteau asista sau nu tractoriştii, nu făceam. Nu făceam prezenţa angajaţilor mei la aceste adunări, sub nicio formă!”.

„Banii sunt pe câmp, ieşiţi cu tractoarele şi aduceţi bani!”

Inginerul Andrei Barac susţine că a izbutit să-şi ţină promisiunea din momentul alegerii sale pe funcţie: „Am reuşit să fac din o firmă interesantă, aşa cum am promis atunci când am fost numit. Mai ţineţi minte când aţi scris despre mine că m-am dus în Franţa pe banii ? Vreau să vă spun că francezii au rămaşi surprinşi că o firmă atât de mare poate exista fără să existe o teorie managerială adecvată. Şi le-am spus că teoria managerială este foarte simplă: toate legile economice trebuie respectate în fiecare loc de muncă! Au spus că nu există aşa ceva, că unde scrie? Şi le-am explicat. Aici (arată spre inimă, n.r.) şi aici (arată spre cap, n.r), căci dacă nu pui minte şi inimă, nimic nu poate merge. Eu am răzbit pentru că am convins oamenii de sub mine, pe de o parte să muncească şi să producă atât cât vor ei să câştige. Eu nu le-am spus cât să câştige, eu le ceream, la fiecare început de an, să spună cât vor ei să câştige. Şi le spuneam că nu este nicio problemă; acesta a fost primul conflict de muncă invocat de fosta administraţie: mi-a pus lumea în cap că vor salarii mari. I-am întrebat cât de mari, au pus nişte cifre, le-am spus că nu am nimic împotrivă şi au rămas perplecşi. . Şi au luat, în momentul în care am fost arestat, toate salariile erau plătite la zi”.

„Noi ne respectăm pentru că ne este teamă de ceva”

Imediat după câştigarea alegerilor generale din anul 2000 de către fostul Partid al Democraţiei Sociale din România (în prezent Partidul Social Democrat), s-a declanşat şi „Afacerea Servagromec”: „Afacerea a debutat imediat după alegerile din anul 2000. Pe 1 decembrie s-a depus jurământul, pe 5 decembrie s-a depus plângere penală pentru fapte împotriva cărora se puteau plânge în cei doi ani de zile cât au susţinut că am devalizat . De ce nu s-au plâns în cei doi ani? Pentru că nu erau la putere! Şi atunci ajungem la ideea că fie când eram noi la putere ne favoriza pe noi Parchetul, fie când au venit ei la putere, ştiau că-i favorizează Justiţia. Şi atunci înseamnă că Justiţia noastră este, oricum, picată în desuetitudine, nu are niciun fel de valoare. Este putredă. Iar Justiţia, care ar trebui să fie coloana vertebrală a întregii societăţi, este strâmbă. Din cauza aceasta, societatea civilă merge prost, pentru că Justiţia a profitat de interesul grupării politice de la conducere – interesul faţă de specialiştii din Justiţie – şi aceşti specialişti au creat nişte legi care-i protejează împotriva tuturor erorilor pe care le comite. Altfel spus, câtă vreme nu există responsabilitate a magistratului, a organului de cercetare, în faţa societăţii civile, nu vom avea Justiţie. Eu ştiu o vorbă, din Maroc, cum că în relaţiile sociale trebuie să existe respect. Cum respectul nu a putut fi demonstrat, trebuie să existe teamă. Altfel spus, noi ne respectăm pentru că ne este teamă de ceva. Sau pentru că nu avem interese comune. Dar, acolo unde avem interese comune, trebuie să fie teamă, nu există respect. Dovadă că, în această Justiţie, de astăzi, se comit în continuare erori grave, pe care statul român este nevoit să le plătească. Nu le plăteşte pe toate şi nu în totalitatea lor, pentru că aceeaşi Justiţie se protejează împotriva justiţiabilului, în general. Or, ideea ar fi ca Justiţia să poată fi sancţionată, atât penal cât şi civil, în plan material, pentru ca să nu mai existe posibiliatea erorii comandate. Eu nu vorbesc aici de erori – este o prostie, cum să vorbeşti de o eroare comandată? – dar acesta este adevărul social. Sunt urmărite anumite interese economice, pe care le rezolvăm prin Justiţie. Pentru că Justiţia răspunde la această comandă politică sau a unui alt interes privat, se ajunge în situaţia în care statul român pierde constant sume importante de bani. Şi, atunci, ajungem până la prostia care se întâmplă în aceste zile, când se preferă reducerea banilor celor mai amărâţi ori banii viitorului ţării, când sunt întregi averi pe care le-am pierdut prin Justiţie. Or, aceste averi trebuie recuperate! Mai mult decât atât, nu se poate ca un magistrat care a comis o pagubă – şi luăm cazul , unde s-a comis o pagubă de 15 milioane de euro – să mai încerce să fie promovat. Ce să caute ăsta la D.I.I.C.O.T.? Înseamnă că el supraveghează criminalitatea organizată, iar el face parte din criminalitatea organizată. Unde să mă plâng eu împotiva lui?”.

„Este suficient să-l dai în viaţa civilă, în viaţa liberă, să muncească pentru a-şi câştiga existenţa”

Inginerul Andrei Barac este convins că, atunci, nu a fost vorba de neştiinţă ori de prostie din partea organelor de cercetare penală, ci pur şi simplu o comandă politică, la care acestea au răspuns cu maximă promptitudine: „Cum s-a răspuns la comanda politică în cazul ? Simplu, există o frază inserată în actul de cercetare penală, din data de 14 februarie 2001, în care procurorul spune că nu are dosar. Că are dosar ca număr, da, că are o plângere, recunoaşte, dar nu era parte civilă, nu era cunoscută paguba – neavând parte civilă nu exista pagubă – şi nu avea acceptul Adunării Generale, încălca prevederile legale la arestarea mea! Legea 31, articolul 108, spune clar că nu se începe urmărirea penală împotriva directorului general, nici a administratorului, nici a fondatorului, fără acceptul Adunării Generale. Altfel spus, calea de urmat era simplă: se adresa Adunării Generale cu dovezi – eu eram obligat să convoc Adunarea Generală, mă obliga legea, şi dacă nu o convocam eu, o convocau ceilalţi – în faţa Adunării Generale se prezentau datele, iar Adunarea Generală spunea Şi, atunci, jos pălăria, domnule! Or, el (procurorul, n.r.), după opt zile, nu ştia că trebuie să se adreseze Adunării Generale, el ar fi vrut să se adreseze Consiliului de Administraţie! Procurorul, atenţie!, este magistratul care instrumentează toate dovezile, atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului (conform legii), în vederea punerii sau nepunerii în aplicare a urmăririi penale. Or, el, la opt zile, nu ştia cui trebuie să se adreseze. Eu eram arestat de opt zile, şi el îşi punea întrebarea dacă trebuie sau nu trebuie să se adreseze, şi nu ştia, încă, dacă are parte civilă. Trebuia, eventual, Consiliul de Administraţie să se constituie parte civilă, dar dacă nu se constituia… El spune, în fraza aceea, care ar trebui pusă, mare, în faţa Parchetului, să o vadă în fiecare zi! Poate îmi puneţi o pilă la Primărie, să fac un panou, cât o fi costând un asemenea panou?, 20.000 euro, nu este o problemă acum! Eu mi-am propus să nu cedez în această bătălie, de respect al legii. Eu nu am nimic cu procurorul în sine, ca individ. Este treaba lui, atâta l-a dus mintea, a vrut să ajungă şi el cineva… Dar, atenţie!, luăm două aspecte esenţiale: pe de o parte, erorile grave pe care le-a comis, nu împotrivea mea, ci a comis nişte erori împotriva legii româneşti. Nu împotriva mea, căci eu, mulţumesc lui Dumnezeu, sunt OK, îmi mai dă şi C.E.D.O. ce-mi mai dă, fac 2-3 milioane de euro şi plec în Franţa. Voi rămâneţi aici, nu aveţi cum să plecaţi în Franţa. Si, atunci, cu cine rămâneţi? Cu procurorul ăsta, care a încălcat grav legea românească, pentru ca el să fie bine cu partea politică. Păi, el nu trebuie să aibă legături cu partea politică! Ce face partea politică? Îl promovează, şi-l pune la D.I.I.C.O.T., unde încasează 1,6 miliarde lei salariu pe an. În zece ani, a încasat 16 miliarde. Păi, este corect ca statul român să prăpădească 16 miliarde cu un individ care-i aduce pagubă de 500 miliarde? Şi, atunci, eu nu spun neapărat să ia banii de la el, că nu are de unde să-i ia, ci să-i ia ceva din bani, să ştie şi el că a greşit, să simtă efectul legii asupra lui! Doi, eu nu spun să-l bage-n puşcărie – pentru că eu ştiu ce înseamnă puşcăria, el nu ştie! – căci pe un personaj educat, care a făcut o prostie mare, nu în puşcărie îl reeduci, ci pe el este suficient să-l scoţi de acolo, să-l dai în viaţa civilă, în viaţa liberă, să muncească pentru a-şi câştiga existenţa. Este o pedeapsă, dar o merită, şi pentru că va fi un exemplu pentru alţii. Păi ce facem, îl protejăm în continuare pe ăsta, îi dăm un miliard şase sute milioane pe an, şi el vine şi mai face o dobitocie, urmăreşte un amărât de tânăr, care nu ştiu ce prostioară a făcut, şi el trebuie neapărat să producă un dosar mare. El are nevoie de susţinere politică. Omul ăsta nu are ce căuta acolo, om găsi şi noi pe cineva să-l punem acolo!”.

„Au aşteptat ca faptele lor să fie prescrise”

Trăgând linie întregii „afaceri Servagromec”, inginerul Andrei Barac spune că, în fapt, am avut de-a face cu interese strict economice, însă instrumentate la comandă exclusiv politică: „A fost cale lungă ca lanţul abuzurilor împotriva mea să se întrerupă, a durat vreo patru ani, în partea penală, din februarie 2001, până în iulie 2005. În 29 iulie 2005 am fost achitaţi definitiv. De ce a durat mult? Pentru că aceiaşi procurori, pe lângă cel care a instrumentat cazul, au făcut fel de fel de artificii s-o lungească. De ce s-o lungească?, pentru că au aşteptat ca faptele lor să să fie prescrise. Pe de altă parte, cu cât trece timpul, cu atât şefii lor se schimbă, uită, promovările lor merg, rămân în funcţii, salariile lor rămân bine-mersi. Asta este o bizarerie; am văzut un reportaj de pe postul naţional de televiziune, în care procurorul spunea că a fost anchetat de Consiliul Superior al Magistraturii, iar C.S.M.-ul l-a găsit foarte bine. Atunci, eu, care ştiu foarte bine ce s-a întâmplat, stau şi mă întreb: este cert faptul că eu nu am fost vinovat, nu mai poate nimeni schimba. Este cert faptul că s-au comis abuzuri şi la fel de cert este faptul că au fost interese economice. Este clar că s-a acţionat la comandă şi există interesul economic recunoscut. Eu sunt în posesia copiilor a două documente dintre acţionarul majoritar de la vremea aceea şi acţionarul minoritar, membru şi senator P.S.D., prin care document acceptau să transfere acţiunile de la unul către celălalt la un preţ considerat mult inferior. A plătit (cumpărătorul-acţionar majoritar, n.r.) 13 miliarde şi a încasat o avere de 140 miliarde numai în anul 2001. După care, averea a mai fost ciuntită în anii următori, şi acum a rămas… nimic, sau foarte puţin. Deci, interesul economic a fost cel care a condus la această afacere cu iz politic. De ce are iz politic?, pentru că senatorul era din partea P.S.D., pentru că eu, ca director general, eram din partea P.N.Ţ. Dar, motorul a fost interesul financiar. Nu a fost interesul direct politic; este adevărat că eu mă exprimam pe un alt tronson politic, este adevărat că aveam influenţă în societatea civilă buzoiană – şi sper ca, în curând, să revin ca influenţă – dar nu ne intersectam politic. Totul a pornit de la interesul financiar, nu de la cel politic, dar are conotaţie politică”.

„Eu iau banii de la dumneavoastră, de la contribuabil, iar el rămâne în funcţie”

În concluzie, inginerul Andrei Barac susţine că lucrurile nu se vor îndrepta atâta timp cât magistraţii nu vor răspunde, în mod real, de acţiunile lor: „Trebuie să recreem statul de drept. Legea trebuie să fie respectată. De cine?, în primul rând de ei. Mă refer aici la magistraţi. Când magistraţii vor respecta legea, când li se va impune lor respectul legii, statul român va funcţiona. Şi, de ce nu respectă magistratul legea? Chiar dacă este proastă, el este obligat să o respecte, iar atunci când este proastă, are obligaţia profesională să intervină să sesizeze! Pentru ca aceşti magistraţi să respecte legea, trebuie să avem controlul societăţii civile asupra corpului magistraţilor. Sunt soluţii! (…) O răspundere materială a magistratului ar ţine şi ea, dacă ar fi reală, pentru că astăzi avem legislaţia. Asta este marea nenorocire, iar presa ar trebui să creeze presiune asupra instituţiilor, să se recupereze o parte din banii aceştia, nu spun de banii pe care mi i-a dat mie. Gândiţi-vă că, în 2009, România a plătit peste 10 miliarde de euro despăgubiri impuse de C.E.D.O.! Şi încă noi nu ştim, Ministerul de Finanţe ar fi obligat să ne dea aceste cifre, sunt bani publici. Şi, atunci, noi trebuie să creăm oleacă de presiune, dacă vrem ca instituţiile acetsea să funcţioneze, dacă vrem ca societatea să se modifice. Noi trebuie să creăm oleacă de presiune, nu vreau neapărat să-l dea afară, poate că nu asta este soluţia, avem, totuşi, nevoie de oameni acolo, dar măcar să-l mute, să nu mai stea în judeţul Buzău, să se ducă în altă parte, ca să ştie că a existat o măsură, să-i mai diminueze din salariu, că a produs o pagubă. Nu poţi lăsa aceeaşi gaşcă ce se apără unul pe altul! Eu am promis şi vă voi aduce documentaţie, vă dau şi nume de judecători, cu număr de dosare, şi nume de procurori, cu număr de dosare, care nu-şi fac treaba, care nu respectă legea, care dau sentinţe după bunul plac. De ce?, nu răspund pentru ele! Degeaba eu o să mă plâng la C.E.D.O., C.E.D.O. o să-mi dea nişte bani, eu iau banii de la dumneavoastră, de la contribuabil, iar el rămâne în funcţie, cu aceiaşi bani, ba chiar îi mai creşte puţin salariul. Nu este corect! Noi, societatea civilă, trebuie să creem premisele ca magistraţii să aibă teamă. Nu spun să le fie frică de noi, nu de noi, ci de lege! Ei trebuie să respecte legea, iar şi când legea este proastă, el trebuie să o aplice în cele mai bune condiţii. Haideţi să terminăm cu prostia aceasta: ei nu răspund de loc, ei sunt cel mai bine plătiţi, ei îşi iau prime, iar noi, societatea civilă, să suportăm ce? Gândiţi-vă, unde sunt banii? De ce trebuie să luăm bani de la pensionari, de la copiii de un an, de ce trebuie să luăm banii de la cei mai săraci, când avem o grămadă de bani de recuperat de aici? Şi, încă o dată vă spun, nu vreau recuperarea integrală a acestor bani, dar lor trebuie să înceapă să le fie teamă”.

„Justiţia română a dat tot ce a… vrut”

Cât a costat statul român, până în momentul de faţă, „afacerea Servagromec” ne spune tot inginerul Andrei Barac: „Ţineţi minte un lucru: în judeţul Buzău, două mii de locuri de muncă dispărute peste noapte – hai să nu punem 2.000, căci este exagerat, dar 1.500 cu certitudine au dispărut la comandă, într-un singur moment – şi circa 30 miliarde, bani reprezentând salariile către aceşti oameni, anual, ar fi însemnat o economie judeţeană prosperă. Eu nu am suficiente date să vă spun cât înseamnă economia judeţului Buzău ca şi bani, dar 30 miliarde ar fi fost suplimentar, iar în zece ani, 300 miliarde investiţi în judeţul Buzău ar fi fost ceva. Şi ar fi însemnat ceva pentru cine?, haideţi să analizăm: pentru comercianţi, cei care vând, de la ac şi până la maşină. Ar fi însemnat ceva pentru presă, căci toţi aceşti comercianţi îşi făceau oleacă de reclamă. Ar fi însemnat ceva pentru infrastructură, ca să funcţioneze comerţul, ar fi trebuit să se mai repare din drumuri. Ar fi însemnat ceva pentru tot ce înseamnă viaţă socială. Aici este pierderea cea mai mare, şi este o pierdere irecuperabilă, cine va mai crea 1.500 locuri de muncă în domeniul privat? Atenţie, în domeniul privat, căci dacă ar fi dispărut 1.500 locuri de muncă din Finanţe, din Parchet, din Prefectură (…) Ştiţi foarte bine că eu ştiu foarte bine ce se întâmplă acolo (în Magistratură, n.r.). Pe lângă interesul meu direct, lucrând – nu am ce să le fac, eu sunt calificat din 1987, sunt calificat probabil înaintea lui Petroşel (procurorul care a instrumentat dosarul, n.r.) ca expert, deşi asta n-are…, asta-o glumă proastă, dar, mă rog! – ei nu m-au mai vrut nici în justiţie, ei nu m-au mai vrut nici director general, nu m-au mai vrut nici profesor, ei nu m-au mai vrut deloc în judeţ! Dacă aveau oleacă de creier (…) În afară de aceasta, afacerea a costat un milion şi jumătate de euro pe an, pierderi la diverse bugete locale şi centrale, plus o sută de miliarde, bani daţi celor care au fost păgubiţi, mie şi celorlaţi (despăgubiri de stat – reparare prejudiciu erori judiciare). În total au fost opt persoane, din care doi nu au depus acţiuni, numai şase şi-au luat despăgubiri. Doi nu au depus, nu au vrut, nu au avut încredere, au gândit aşa cum gândeşte poporul român în general, bine că am scăpat şi oricum nu am nicio şansă. Paguba mea este de zece milioane euro, nu am recuperat-o pe toată şi nu o voi recupera aşa. Dacă ar fi să mi se recunoască dreptul de a reveni în politică, ştiţi foarte bine că un milion de euro într-o campanie este nimica toată, dacă vrei să faci faţă competiţiei care a fost lansată între cele trei mari partide româneşti. Mie ar trebui să-mi dea statul român un milion de euro să pot intra în competiţia politică, ceea ce nu se mai poate. Justiţia română a dat tot ce a… vrut. Justiţia română nu mi-a recunoscut dreptul la un loc de muncă, în speţă la locul de muncă de director general, cu salariul, cu toate drepturile acelea; aveam maşină de serviciu, aveam telefon de serviciu, aveam relaţiile de serviciu. În postul acela nu mă mai putea încadra legea, legea română are un viciu, există un vid legislativ în acest sens, nu prevede reîncadrarea unei persoane ajunsă în acea poziţie prin vot. Nu poţi să impui electoratului cum să voteze. Nicio instanţă din lumea aceasta nu poate spune că Adunarea Generală de la este obligată să-l voteze pe Barac director general. Nu există aşa ceva! Eu nu mă mai pot întoarce în faţa Adunării Generale, au trecut zece ani, şi în aceşti zece ani, un inginer este director general. Ce vină are omul acela, de ce să-l dau afară, cu ce a greşit? El este acolo, este produsul electoratului din , bun-rău, nu discutăm asta! Este important că legea nu-l poate da pe el la o parte şi să mă pună pe mine. Eu nu mă pot adresa , pentru că eu nu am avut un contract de muncă în baza unei înţelegeri, care înţelegere să poată fi impusă prin Justiţie. Şi, atunci, eu nu mă pot adresa decât statului român. Şi statul român nu şi-a respectat această obligaţie, de a mă despăgubi integral, m-a despăgubit numai în aspect moral. Şi m-am adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului. Va mai dura doi-trei ani de zile, şi logic ar fi ca C.E.D.O. să impună statului român ca, în continuare, să-mi plătească salariul de director cu majorări, cu penalităţi, cu tot ce trebuie, probabil până la pensie, pentru că nu văd altă soluţie. Eu unde să mă duc, să fiu director general?”. (C.B.)

Lipsă de interes pentru banii europeni

admin — Tue, 04 May 2010 04:39:52 +0000

Sesiunea de depunere a proiectelor pe măsura 141 – Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă -, se apropie de final: 14 mai este data limită până la care se pot depune cererile pentru finanţare. Fermierii care nu au reuşit să-şi depună proiectele până la această dată mai au o şansă spre sfârşitul anului, în luna octombrie organizându-se o altă sesiune. Fondurile puse la dispoziţia fermierilor români de către Comunitatea Europeană, care finanţează programul în proporţie de 80%, şi bugetul naţional, însumează 476.077.390 euro. Conform datelor oferite de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Buzău, în anii trecuţi pentru această măsură au fost depuse 269 de cereri, valoarea solicitată fiind de 2.017.500 euro. Anul acesta, au fost depuse, până în momentul de faţă, 45 de proiecte eligibile, la care se aşteaptă finanţare, sesiunea aflându-se în plină desfăşurare.

Niciun proiect în asociere

În ceea ce priveşte măsura 142 – Înfiinţarea grupurilor de producători -, prin care fermierii au la dispoziţie fonduri în valoare de apoape 139 milioane euro, nu a fost de interes pentru buzoieni. Chiar dacă sesiunea de depunere a cererilor se desfăşoară pe toată perioada anului, până acum nu a fost depus niciun proiect. Prin urmare, fermierii buzoieni nu doresc să se asocieze. Nici la nivelul României nu se stă mai bine. Numărul proiectelor selectate pentru finanţare a fost de trei, în valoarea de 91.712 euro.

Pe măsura 431.1 – Sprijin financiar pentru pregătirea dosarelor pentru selecţia GAL -, fermierii buzoieni au valorificat doar 114.719 euro, din cele aproape 10 milioane de euro alocate până la sfârşitul anului 2009. În 2009 au fost depuse doar 3 proiecte pe măsura 431.1.

“Pentru măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri -, sesiunea de depunere a proiectelor va începe la 1 iunie şi se va încheia pe 2 iulie. Fiecare fermier nou instalat va putea primi până la 25 mii euro. Mai sunt şi alte măsuri, aşa cum este cazul celor destinate turismului, numai că acelea nu se derulează prin DADR Buzău”, a declarat Cosmin Florea, director adjunct al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Buzău.

În ceea ce priveşte situaţia la nivel naţional, problema absorbţiei fondurilor este la fel sau chiar mai gravă decât cea de la Buzău. Astfel că, dacă luăm aceleaşi măsuri de finanţare analizate la nivelul Buzăului, se poate observa că pe măsura 141, la nivelul anului 2008, s-au depus proiecte pentru o valoare totală de 47 milioane euro, fondurile alocate de Uniunea Europeană depăşind 476 milioane. Prin urmare, au fost accesaţi mai puţin de 10% din banii europeni şi ne mirăm de ce agricultura românească se mai face şi acum cu sapa, după calendarele bătrânilor, cu forţă de muncă trecută de 50 de ani şi în parcele care abia asigură subzistenţa propriei gospodării.

Cine e de vină?

Ne întrebăm, de asemenea, de ce aceşti bani trec pe lângă noi neobservaţi? Cine este vinovat de pierderea atâtor milioane de euro? Ţăranul român, care de multe ori abia dacă ştie să completeze o cerere pentru subvenţiile care oricum nu le primeşte la timp? Statul, care în luarea deciziilor nu ţine cont de posibilităţile ştiinţifice şi tehnice ale fermierilor mici şi mijlocii? Sistemul, pentru că nu ştie cum să ajungă cu informaţiile la persoanele cu cel mai mare grad de interes, cheltuind totuşi bani, efort şi timp pe simpozioane, conferinţe şi materiale publicitare, care în mare parte nu ajung la cine trebuie…? Sunt întrebări care ar fi bine să ne trezească, pentru că banii europeni, care nouă nu ne trebuie, în alte părţi sunt investiţi cu folos, iar România pierde şi ultimul tren de salvare.

Lipsă de interes pentru banii europeni

admin — Fri, 30 Apr 2010 12:00:52 +0000

Sesiunea de depune a proiectelor pe măsura 141 – Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă -, se apropie de final, 14 mai este data limită până la care se pot depune cererile pentru finanţare. Fermierii care nu au reuşit să-şi depună proiectele până la această dată mai au o şansă spre sfârşitul anului, în luna octombrie organizându-se o altă sesiune. Fondurile puse la dispoziţia fermierilor români de către Comunitatea Europeană, care finanţează programul în proporţie de 80%, şi bugetul naţional însumează 476.077.390 euro. Conform datelor oferite de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Buzău în anii trecuţi pentru această măsură au fost depuse 269 de cereri, valoarea solicitată fiind de 2.017.500 euro. Anul acesta au fost depuse, până în momentul de faţă, 45 de proiecte eligibile la care se aşteaptă finaţare, sesiunea afându-se în plină desfăşurare.

Diana Potop

De la plugul tras de cal, la calculator

admin — Sun, 25 Apr 2010 12:06:32 +0000

Uniunea Europeană sugerează o modalitate de intrare în legalitate, fermierii buzoieni preferă să renunţe la subvenţii, dat fiind faptul că prevederile nu ţin cont de condiţia şi situaţia în care se află ţăranul român

Directorul general al APIA a transmis către toate filialele din ţară o notă internă, prin care solicita ca depunerea cererilor de ajutor pe suprafaţă să se facă online. Solicitarea se adresa în principal fermierilor care deţin suprafeţe mai mari de 50 hectare şi s-a extins apoi şi la cei care au suprafeţe mai mari de 5 hectare. Suportul pe care se bazează recomandarea Uniunii Europene este acela că, la depunerile clasice de cereri, apar foarte multe erori, reprezentate de suprapuneri de parcele în blocurile fizice, erori care duc apoi la foarte multe controale în teren ale reprezentanţilor APIA sau la sancţiuni din partea comisiilor, pentru supradeclarări.

La începutul campaniei de depunere a cererilor de pe suprafaţă, opţiunea de aplicare electronică era facultativă. De altfel, APIA Buzău a solicitat fermierilor să îşi exprime opţiunea prin bifarea într-o căsuţă specială pe un formular, de unde a rezultat că, în majoritate, au preferat depunerea de cereri scrise.

Problema apărută în momentul de faţă este una foarte gravă, pentru că sunt foarte multe persoane care au nevoie de consiliere şi pentru completarea cererilor clasice, depunerea electronică fiind o adevărată enigmă. “Foarte multe persoane nu ştiu să citească, sunt prea bătrâni sau prezintă anumite deficienţe fizice, care fac imposibilă depunerea electronică. Funcţionarii APIA nu sunt obligaţi prin lege să le ofere suport. Până şi fermierilor foarte mari le este greu să completeze fără consiliere formularele online”, a declarat Emilia Preda, director coordonator adjunct APIA Buzău.

În judeţul Buzău, există peste 30.000 de fermieri, dintre care doar puţin peste 500 au suprafeţe mai mari de 50 hectare. Aşa că, aplicarea unei astfel de solicitări ar însemna renunţarea la respectivele subvenţii pentru o mare parte dintre aşa-zişii fermieri buzoieni, care, pe lângă faptul că primesc foarte târziu subvenţiile sau sunt sancţionaţi pentru supradeclarare, mai sunt nevoiţi acum să facă şi cursuri de utilizare a calculatorului.

Zootehnia buzoiană la pământ

admin — Sun, 25 Apr 2010 12:04:57 +0000

La ultima întâlnire a membrilor Comisiei de dialog social de la Prefectură, tema principală a fost situaţia deloc bună în care se află Buzăul în ceea ce priveşte efectivele de animale. Conform ultimelor date pe care le deţin reprezentanţii Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, în momentul de faţă numărul de capete de bovine, ovine, caprine s-a redus la jumătate faţă de aceeaşi perioadă a anului 1989, micşorării considerabile s-au înregistrat şi în sectorul porcin, cel al creşterii păsărilor sau cel piscicol. Există, de asemenea, şi sectoare care au dispărut, aşa cum este sericicultura.

Cauzele acestei diminuări sunt numeroase. Desfiinţarea cooperativelor şi fărămiţarea terenurilor, îmbătrânirea populaţiei rurale, lipsa politicilor de atragere a tinerilor spre sate, subvenţiile date cu întârziere şi fără o verificare corectă în teritoriu sau accesarea foarte redusă a fondurilor europene sunt doar o parte dintre motivele decăderii sectorului zootehnic.

După cum a susţinut unul dintre membrii comisiei, prezenţi la întrunire, “satul român este în moarte clinică, pentru că nu există niciun sprijin pentru tinerii care doresc să se întoarcă să muncească pământul şi, dacă nu ne trezim mai repede să atragem cât mai multe fonduri pentru irigarea terenurilor şi nu folosim cum trebuie subvenţiile, atunci o să moară şi ultima soluţie care ar putea să ne scoată din criză”.

Prefectul Paul Beganu a susţinut că vizitele miniştrilor la Buzău, din ultima vreme, nu este în zadar, se doreşte o intervenţie în cât mai multe domenii. În acest scop, într-un viitor foarte apropiat, vor fi invitaţi la Buzău şi ministrul Agriculturii şi preşedintele ANSVSA. O propunere a fost aceea de a face cât mai multe schimburi de experienţă cu judeţele vecine, deoarece, chiar dacă există diferenţe regionale, se pot afla foarte multe informaţii.

Problema ţăranului buzoian, devenit fermier peste noapte, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, este o problemă socială pe care noi o resimţim tot mai des în pieţe sau pe raftul magazinelor, unde domnesc produsele din import, iar cei de la “ţară” o resimt în buzunar, ca orice funcţionar din sistemul de stat.

Legumicultorii udaţi la rădăcini

admin — Wed, 21 Apr 2010 13:00:15 +0000

Legumicultorii din Mărăcineni prin calitatea produselor oferite şi-au câştigat de-a lungul timpului un renume şi un loc aparte în ierarhia agricultorilor cu potenţial. Majoritatea legumelor au ajuns pe cele mai importante pieţe de desfacere, inclusiv în zone din ţară cu specific legumicol. Lipsa unei reţele de irigaţii cu randament, sărăcia şi nu în ultimul rând condiţiile meteo extreme din ultimii ani au pus capăt unei întregi tradiţii. Primăria Mărăcineni a reuşit încheierea unui protocol cu Organizaţia Utilizatorilor de Apă, principalul scop fiind cel de a reabilita infrastructura, implicit de a resuscita mediul agricol local.

ANIF amenaja în anul 1996, în comuna Mărăcineni, un canal de irigaţii care în scurt timp a făcut posibilă înflorirea comerţului legumicol. Cu trecerea anilor, canalul a căzut în dizgraţia administratorilor locali, astfel încât toţi cei care depindeau de irigaţii au trebuit să îşi reducă activitatea. În ultimii doi ani a funcţionat, însă nu la parametri normali, fie din cauza plăcilor de beton care s-au deteriorat şi pamântul s-a surpat, fie din cauza colmatării canalului. Organizaţia Utilizatorilor de Apă din comună a încheiat un parteneriat cu Primăria Mărăcineni în vederea reabilitării obiectivului. Deşi există fonduri europene special destinate pentru astfel de lucrări asociaţia nu le-a putut atrage din pricina unor datorii acumulate în timp. Parteneriatul cu administraţia locală, în consecinţă, a fost singura posibilitate de a executa lucrări de reabilitare. Cu beneficiarii venitului minim garantat, primăria execută în prezent lucrări de decolmatare, de chituire a plăcilor deteriorate şi de schimbare a celor care au cedat. Astfel, până în luna mai cei peste 440 de membri ai asociaţiei se vor putea folosi de canalul de irigaţii care deserveşte peste 500 de hectare de teren, în cea mai mare parte cultivat cu legume. Primarul comunei Mărăcineni, Dumitru Constantin, a precizat că, odată cu reabilitarea canalului de irigaţii, se aşteaptă ca interesul agricultorilor către legumicultură să crească, în acest scop declarând că are în vedere amenajarea şi unui centru de desfacere, a unei pieţe pe care cultivatorii să îşi poată valorifica produsele de calitate.

Florin Zafiu

Suprafeţele agricole, între calamitate şi neglijenţă

admin — Mon, 12 Apr 2010 21:34:08 +0000

Diana POTOP

Temerile referitoare la compromiterea unor suprafeţe însemnate de culturi în urma unei ierni grele, aşa cum a fost cea de anul acesta, au fost spulberate odată cu centralizarea făcută de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Buzău. Astfel, la orzul şi orzoaica de toamnă nu au existat suprafeţe calamitate. Astfel că, cele 3.650 hectare cultivate cu orz de toamnă şi cele 4.434 hectare cultivate cu orzoaică de toamnă au o stare de vegetaţie bună.

În raportul făcut de către Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Buzău către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Generală de Integrare Europeană şi Relaţii Internaţionale, Serviciul Reţeaua de Statistică Agricolă, a reieşit că singurele culturi care au avut de suferit în timpul iernii au fost cele de grâu, secară şi rapiţă pentru ulei.

În toamna anului 2009, la nivelul judeţului Buzău au fost înfiinţate 68.204 hectare de grâu şi secară, din care 66.839 hectare în sectorul majoritar privat. Suprafaţa calamitată înregistrată este de 1.063 hectare. În ceea ce priveşte rapiţa pentru ulei, s-au însămânţat 20.449 hectare, din care 20.389 în sectorul majoritar privat, suprafaţa calamitată reprezentând 1.014 hectare.

Însămânţare la voia întâmplării, probleme pe timpul iernii

“Starea de vegetaţie a culturilor înfiinţate în toamnă este bună. Pierderile nu sunt foarte mari şi nu se datorează cauzelor climatice, ci acelora de ordin tehnologic. Culturile nu au fost însămânţate la timp, prin urmare nu au avut timp să se dezvolte suficient până la intrarea în sezonul rece, de aici rezultând suprafeţele calamitate din această primăvară. Densitatea culturilor este bună, iar pe suprafeţele care au fost fertilizate sunt speranţe pentru o producţie importantă în 2010, mai ales la orz, orzoaică şi rapiţă, pentru că ploile din ultima perioadă au dizolvat în sol substanţele chimice administrate de fermieri în această primăvară”, a declarat Ştefan David, directorul adjunct al DADR Buzău.

Prin urmare, o agricultură făcută la voia întâmplării, fără un suport ştiinţific şi tehnologic, îşi pune amprenta pe producţia obţinută de fermieri.

Operatorii economici buzoieni, altoiţi de sărbători

admin — Mon, 22 Mar 2010 12:00:57 +0000

De la începutul lunii martie, inspectorii Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău au efectuat controale la 82 operatori economici de pe raza judeţului. În urma acestor verificări, au fost constatate neconformităţi care au impus aplicarea a trei sancţiuni contravenţionale cu amendă în cuantum de 28.600 lei, pentru abateri de la normele sanitar-veterinare, respectiv manipularea necorespunzătoare a produselor alimentare.

În cazul unui agent economic, pe lângă amenda contravenţională s-a mai dispus şi suspendarea temporară a activităţii până la remedierea neregulilor.

Având în vedere apropierea Sărbătorilor Pascale, din dispoziţia Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor au fost iniţiate la nivel naţional ample acţiuni de verificare şi control. Astfel că, doar într-o singură zi, inspectorii buzoieni au verificat 19 depozite alimentare, super şi hipermarket-uri. Au fost sancţionate 15 unităţi, cu nereguli de depozitare şi manipulare.

Diana Potop

Lucrările agricole, la start

admin — Thu, 25 Feb 2010 13:56:06 +0000

De regulă, luna martie este perioada în care încep în forţă lucrările agricole. Creşterea temperaturilor este factorul major care determină reluarea vegetaţiei culturilor de toamnă şi crearea condiţiilor de semănat pentru cele de primăvară.
De aceea, în perioada următoare, agricultorii buzoieni se axează pe fertilizarea şi erbicidarea culturilor de toamnă. Conform directorului Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Buzău, Daniela Stan, deja 15.000 de hectare au fost fertilizate.
Deşi se apreciază că cerealele de toamnă au iernat relativ bine, este necesară o inventariere a stării acestora şi luarea unor măsuri corespunzătoare unei bune vegetaţii. Aplicarea îngrăşămintelor, administrarea îngrăşămintelor cu azot, procurarea erbicidelor şi pregătirea echipamentelor de aplicare a acestora sunt principalele instrumente de lucru ale agricultorilor în această perioadă. 12.000 de hectare de păioase şi 3.000 de hectare de rapiţă de toamnă au fost deja fertilizate, urmând ca în scurt timp, în funcţie de condiţiile meteo, lucrările să ia amploare, a precizat directorul coordonator al DADR Buzău, Daniela Stan. Se recomandă ca în această perioadă agricultorii să cureţe terenurile de resturile vegetale, pentru ca lucrările ulterioare să poată fi realizate fără probleme.
(F.Z.)