Încã un proces cu erori judiciare la Tribunalul Buzău

edyaldea | 2011/07/13 | 0 Comments

Statul român este bun de plată pentru greşelile magistraţilor!

După procese întinse pe durata a aproape zece ani, Brebeanu Aurel şi Brebeanu Ninel au obţinut achitarea definitivă dar şi despăgubiri din partea statului

Viaţa Buzăului continuă prezentarea unor cazuri de erori judiciare flagrante recunoscute în cele din urmă de instanţă. Mai grav,

e că după procese întinse pe aproape 10 ani, statul român a fost obligat să plătească despăgubiri, fie morale, fie materiale, din cauza greşelilor magistraţilor. După prezentarea cazului numitului Aurel Brebeanu, azi Viaţa Buzăului îl prezintă pe cel al fiului său, Robert Ninel Brebeanu. A fost arestat în 2002 şi târât prin tribunale 6 ani. Din aceste motive i s-a făcut publicitate negativă în presa locală şi naţională şi, mai grav, după 5 ani de seminar şi 5 ani de Institut Teologic, nu a mai putut fi hirotonisit ca preot. După un asemenea necaz, care i-a marcat viaţa, provocându-i însemnate daune morale şi materiale, Brebeanu Ninel a dat la rându-i statul în judecată pentru a repara, măcar în parte, din răul şi prejudiciul suferit. În continuare vom prezenta filmul evenimentelor până la sentinţa finală în care i se face, măcar în parte, dreptate, iar statul român

este obligat să-i plătească despăgubiri.

Viaţa Buzăului continuă prezentarea unor cazuri de erori judiciare flagrante recunoscute în cele din urmă de instanţă. Mai grav, e că după procese întinse pe aproape 10 ani, statul român a fost obligat să plătească despăgubiri, fie morale, fie materiale, din cauza greşelilor magistraţilor. După prezentarea cazului numitului Aurel Brebeanu, azi Viaţa Buzăului îl prezintă pe cel al fiului său, Robert Ninel Brebeanu. A fost arestat în 2002 şi târât prin tribunale 6 ani. Din aceste motive i s-a făcut publicitate negativă în presa locală şi naţională şi, mai grav, după 5 ani de seminar şi 5 ani de Institut Teologic, nu a mai putut fi hirotonisit ca preot. După un asemenea necaz, care i-a marcat viaţa, provocându-i însemnate daune morale şi materiale, Brebeanu Ninel a dat la rându-i statul în judecată pentru a repara, măcar în parte, din răul şi prejudiciul suferit. În continuare vom prezenta filmul evenimentelor până la sentinţa finală în care i se face, măcar în parte, dreptate, iar statul român este obligat să-i plătească despăgubiri.

După un proces întins pe durata a 5 ani, Judecătoria Constanţa a pronunţat în 2007 sentinţa că Brebeanu Robert Ninel a fost achitat definitiv.

În plus, instanţa a reţinut că reclamantul a fost reţinut nelegal.

Brebeanu Ninel a dat apoi în judecată, în 2008, statul român solicitînd instanţei plata de despăgubiri morale şi materiale. Instanţa reţine în „angajarea răspunderii patrimoniale a Statului în vederea reparării erorii judiciare săvîrşite“.

În octombrie 2009, Tribunalul Buzău îi dă câştig de cauză lui Brebeanu Ninel şi obligă statul român la plata unor daune morale de 1.500.000 de lei şi daune materiale de 2.500.000 de lei. Statul român face însă apel, iar procesul se continuă.

Procesul se prelungeşte până în acest an, când pe 14 martie 2011 Secţia Civilă a Tribunalului Buzău se întruneşte pentru a da verdictul final. Tribunalul Buzău îi face, măcar în parte dreptate, lui Brebeanu Ninel şi decide că pârâtul, adică Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice şi DGFP Buzău, este obligat să-i plătească reclamantului daune morale. Din motive lesne de înţeles, redacţia a ascuns cuantumul exact al sumei pe care Brebeanu Ninel trebuie s-o primească de la Stat.

Un aspect interesant sau mai degrabă intrigant din timpul procesului e aprecierea instanţei că „reclamantul nu poseda un statut social foarte consolidat, astfel încît atingerea reputaţiei sale şi suferinţa cauzată n-au fost majore“.

Adică faptul de a rămîne pe viaţă cu eticheta de fost condamnat, insultele şi calomniile proferate în presă, pierderile materiale suferite din cauza procesului, sînt lucruri mărunte ce pot fi trecute cu vederea!

Cu siguranţă că judecătorul care a tras această concluzie n-ar mai fi gîndit la fel dacă ar fi fost pus în aceeaşi situaţie ingrată.