MIHĂILEȘTI… 7 ANI!

edyaldea | 2011/06/05 | 0 Comments

S-au înălțat la cer!

Amintirea tragediei. 18 morți, 13 răniți

Un ceremonial militar şi religios a avut loc, marţi, la monumentul ridicat la Mihăileşti, în memoria celor 18 persoane care au murit, cu şapte ani în urmă, în explozia unui autotren încărcat cu azotat de amoniu. Reprezentanţi ai inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă din Buzău şi judeţele învecinate, ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, IGSU şi ai Diviziei 2 Infanterie Getica au depus coroane de flori, iar un sobor de preoţi a oficiat o slujbă de pomenire în memoria celor 18 persoane decedate, între care şapte pompieri militari şi doi jurnalişti. La Mihăileşti au căzut la datorie maior post-mortem Doru-Mihai Mihalache, sublocotenent post-mortem Romeo Necula, sublocotenent post-mortem Valentin Cezar Manta, sublocotenent post-mortem Nicolae Jianu, sublocotenent post-mortem Silviu Stan, sublocotenent post-mortem Georgian Medeleanu şi sublocotenent post-mortem Florentin Valentin Oprea. Alături de aceştia au murit şi doi ziarişti – Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Alte 13 persoane au fost rănite grav – şeful de post din localitatea Mihăileşti de la acea vreme, Gabriel Hurlup, mai mulţi pompieri şi localnici, care au necesitat până la nouă luni de îngrijiri medicale. Deflagraţia a provocat un crater în asfalt cu un diametru de 21 de metri şi o adâncime de 6,5 metri.

Mihăileşti. un cuvânt care cutremură… Strigătele durerii au răsunat şi acum, după 7 ani de la tragedia din dimineaţa zilei de 24 mai 2004. Copiii, părinţii, fraţii îşi plâng dragii care s-au dus. S-au dus într-o clipă. O bombă a semănat moarte. Şi acum seamănă lacrimi născute odată cu amintirea celor care au pierit… Rudele îndoliate se îndepărtează de monument… lasă loc supravieţuitorilor, unii dintre ei încă pompieri. Se apropie şi îşi salută camarazii… militari căzuţi la datorie. La câţiva metri distanţă, o fântână veghează troiţele ridicate în memoria jurnaliştilor Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Şi ei… căzuţi la datorie: Elena era reporter la Radio Campus iar Ionuţ, cameraman la Antena 1. Mama lui îl visează mereu…
Şi ce dacă a fost ultima lor comemorare la monument. Rudele îndoliate nu au cum să uite, nu au cum să accepte. Doar durerea dictează lacrimile. Şi durerea nu are cum să dispară… După 7 ani se înalţă la cer, urmăriţi de jos de cei care îi jelesc, de cei pentru care dorul este din ce în ce mai mare.
De jos îi urmăreşte şi Sorin pe foştii lui colegi. El este unul dintre supravieţuitorii carnagiului. Sergentul major Sorin Teşcan a ales şi după tragedie să rămână pompier. Însă terifianta amintire îl urmăreşte… Cu greu poţi să uiţi. Nici nu ar trebui. Ai cum să ştergi din minte tragedia? Ai putea să uiţi dimineaţa zilei de 24 mai 2004? E dimineaţa în care, la Mihăileşti, au pierit 18 suflete… (Mihai BUNĂZIUA)