Povestea vinului, cu Mircea Dinescu

edyaldea | 2011/02/06 | 0 Comments

Mircea Dinescu a poposit sâmbăta trecută la Buzău pentru a-şi lansa volumul de versuri „Femeile din secolul trecut“, albumul audio cu acelaşi nume, dar şi sticlele de vin producţie proprie, ce au pe etichete poezii. Înainte de întâlnirea cu buzoienii, organizată la Palatul Comunal, Dinescu a fost invitatul profesorului şi artistului plastic Valeriu Şuşnea, în cadrul emisiunii Clubul Artelor, difuzată la Campus TV.
Poetul Mircea Dinescu a vorbit telespectatorilor CAMPUS TV, într-un interviu neconvenţional, despre aspecte mai puţin cunoscute ale vieţii sale, de producător de vinuri la podgoria personală de pe dealurile de la Cetate.

Realizatorul emisiunii Clubul Artelor, Valeriu Şuşnea, a prezentat telespectatorilor CAMPUS TV noul proiect al lui Mircea Dinescu, intitulat „Poezie pe sticlă“, o idee care vizează atât producţia viti-vinicolă, cât şi producţia literară, un melanj, „o idee de marketing ideală“, promovată de poet printr-un turneu care a inclus şi oraşul Buzău.
„În afară de cartea de versuri, care este un soi de album – combinat cu desene şi colaje de Dan Erceanu – care conţine poeziile mele de amor scrise la bătrâneţe, există şi un CD, unde îmi cânt cîteva poezii. Pe sticlele de vin m-am gândit să pun poezii în loc de etichetă. Pentru că dacă tot ai vin, ai şi poezie şi mai e şi cântec, ce arme de seducţie sunt mai tari decât acestea?“ – aşa şi-a explicat cunoscutul poet Mircea Dinescu demersul său de promovare literară a vinului.
Despre soiurile de vin …
„În via pusă de 4 ani, am şi Chardonney şi Pinot Gris, dar am şi soiuri româneşti, Fetească Neagră şi Fetească Albă. Cea Albă e mai bună decât Feteasca Regală. Multă lume crede că dacă se numeşte Regală este cea mai bună, dar de fapt este o clonă, cea Albă este soiul adevărat şi pur. Mai am Tămâioasă Românească, aceasta provine din Oltenia, de la Drăgăşani – multă lume nu ştie asta. Am şi 2 hectare de Crâmpoşie, este un soi mai rar, foarte bun. Sigur, este celebră Tămâioasa din zona Pietroasele, produsă de Institutul de Cercetări, pentru că într-adevăr via se află pe rocă vulcanică, primeşte căldură şi de aceea iese aşa de dulce, dar uleioasă. Lumea crede că Tămâioasa este numai dulce. Eu am făcut şi Tămâioasă demiseacă, fiindcă, în ultimă instanţă, pe orice vin îl poţi face sec sau dulce, fie dacă opreşti fermentarea, fie în mod natural, dacă strugurii îi culegi devreme, au zahăr mai puţin, atunci vinul devine sec sau demisec; şi dulce, dacă laşi via să se ducă până târziu şi culegi nu în septembrie, ci în octombrie sau noiembrie, chiar şi în decembrie – cum este vinul de gheaţă, în care strugurele se stafideşte şi rezultă o licoare foarte concentrată“, a povestit Mircea Dinescu despre diversele soiuri de vin. Via sa se află într-o zonă cu climat semimediteranean, unde cresc migdali, la fel ca şi pe dealurile Buzăului, un climat favorabilă viei, aşa că soiurile cultivate de el – 11 în total – mai cuprind Riesling italian şi Sauvignon Blanc.
„Vând castraveți la grădinar“
Poetul a mai declarat că există o similitudine din punct de vedere al microclimatului, între dealurile Buzăului, care dau vinuri renumite, şi zona unde în urmă cu patru ani a demarat un proiect ambiţios, cu fonduri europene: „Am luat iniţial o vie de la Academia Română, care era lăsată de izbelişte, 50 de hectare în Galicea Mare. Voiau să bage oile. Am salvat ce s-a mai putut, dar am făcut şi un proiect şi am plantat 50 hectare la Galicea şi 50 la dealul de la Cetate, acum 4 şi 3 ani. Deci viţa de vie abia anul acesta va intra pe rod puternic. Acum îmi promovez vinul, merg cu brezaia prin ţară, cu poezia şi cîntecul. La Buzău este o zonă bună, aşa că pot să spun că vin să vând castraveţi la grădinar“.
Atac la falsificatori
Mircea Dinescu este de părere că deşi vinul abundă, în magazine sau în gospodării, prea puţini beau vin adevărat: „Trebuie să recunoaştem că populaţia nu prea bea vin bun, mai ales în zone unde ăştia vând vin la marginea drumului. Alea toate sunt falsificate. Cumpără drojdie de la marii producători şi bagă apă de la fântână. Te mai şi întreabă, cum îl vrei, mai dulce sau mai sec? Am întâlnit şi eu la Drăgăşani unul care întreba: Da, cum îl vreţi, mai dulce, mai…? Este acelaşi vin şi îi bagă mai multă zaharină acolo şi gata! Puţini au reuşit să scoată vin bun pe piaţa din România. Pentru că este foarte mult vin prost, făcut la mâna a doua, a treia, a patra, cu zahăr, cu alcool, vin vopsit“.
Vinul în bucate
Poveştile lui Mircea Dinescu despre vinuri au alunecat apoi pe o pantă gastronomică, deoarece poetul a mărturisit că personal găteşte mai mult cu vin decât cu apă. Dar sfatul său este să se folosească la gătit numai vin de foarte bună calitate, altfel puteţi păţi precum o bună prietenă de a sa: „O prietenă a văzut că eu gătesc cu vin şi a vrut şi ea, a luat o sticlă de vin roşu de la magazin. Mi-a dat apoi telefon, că nu ştie ce s-a întâmplat, că a ieşit sosul cu o dungă roşie, nu s-a amestecat vinul. A rămas vopsea pe cratiţă! Trebuie gătit numai cu vin bun. Eu pun Tămâioasă românească făcută de mine“.
Mircea Dinescu pregăteşte o emisiune culinară, „Politică şi delicatesuri“. Va merge prin piaţă, va discuta cu oamenii, apoi va găti. De ce acest proiect? Parafrazând îndemnul „Să trăiţi bine“, poetul este de părere că românilor le lipsesc „profesorii de trăit bine“. „Aşa cum cultura adevărată trăieşte înghesuită sub cultura consumistă, a explicat Mircea Dinescu, şi cu mâncarea adevărată s-a întâmplat la fel, pentru că fast-food-urile au năvălit şi au marginalizat ideea de mâncare adevărată“.
Pe când o carte de bucate? „Cred că în vară. Am început deja să scriu la ea. Odată cu emisiunea culinară, în care o să arăt pe viu ce gătesc, o să scot şi o carte de bucate. S-ar putea să am mai mare succes decât cu cartea de versuri. Asta cu bucătăria, interesează şi pe cucoane şi pe bărbaţi“.
Îngerii de la Dunăre
Realizatorul emisiunii Clubul Artelor, artistul plastic Valeriu Şuşnea, şi-a intervievat invitatul despre proiectele culturale care vizează artele vizuale, în care sunt implicaţi tineri. După cum a mărturisit Mircea Dinescu, o întâmplare fericită a făcut să se nască un proiect cultural într-un fost port de mărfuri la Dunăre. O lansare de carte la Craiova a fost urmată de o invitaţie a unui participant la manifestare, la Maglavit. „Acolo am văzut ceva în zare, rememorează Mircea Dinescu întâlnirea cu Portul Cetate. Era un port pustiu. Am văzut şi o casă în ruină, scoasă la vânzare pentru cărămidă. Dar era făcută de nişte meşteri italieni care puneau melasă la cimentuire, ca la inundaţii să nu se desprindă cărămizile, aşa că nu puteau fi scoase din zidărie. Eu am cumpărat-o acum 12 ani, la a treia licitaţie, şi nu am dărâmat-o, ci am refăcut-o. Este sediul fundaţiei mele unde fac şi tabere de sculptură. Pe vremea când ministru al Turismului era Agaton, avea idea ca brandul de ţară să fie Dracula. Eu m-am înfuriat. De ce tot dracul să fie brand? Măcar pe malul Dunării o fi trecut şi vreun înger, aşa speriat, şi am făcut o tabără de sculpută pe ideea de a pune pe malul Dunării îngeri. Deci Înger Park se cheamă“. Deja au fost organizate două tabere de acest fel, la care pe lângă sculptori români au luat parte şi artişti din Bulgaria, Serbia şi Germania.
A consemnat Adela Aldea