Nemuritorii, un autentic brand buzoian

Postat in data de Tuesday, May 25th, 2010 si in categoria Deschidere, Galerie Foto, Mozaic. Puteti sa urmariti comentariile la acest articol prin RSS 2.0 fluxul comentariilor. Puteti lasa un raspuns, or trackback direct in site-ul dumneavoastra.

Nemuritori

Muzica bună, indiferent de genul ei, fie că e uşoară, populară, cultă sau chiar manea, dacă te face să simţi acel fior inefabil înseamnă că, într-adevăr, e vorba de ceva de calitate. Şi încă ceva, fiecare gen muzical are fanii săi. Unora le place Mozart, alţii sunt înnebuniţi după cântecele lui Florin Salam. Asta e lumea, e loc pentru toţi şi pentru toate. Eu, ca scriitor, atunci când vine vorba de muzică, de arta plastică sau de dramaturgie, am o percepţie ceva mai conservatoare. Vreau să spun că nu prea mă pot adapta la nou şi, mai ales, la experiment. Am gusturi vechi, verificate în timp. De copil am fost topit după muzica lui Edith Piaf, a lui Dan Spătaru, Irina Loghin şi… cam atât. Dintre marii compozitori ai lumii l-am înţeles mai bine pe Vivaldi. Am făcut acest scurt ocol pentru a-mi justifica şi regla atitudinea constantă faţă de anumite aspecte culturale. Când vine vorba despre grupul muzical buzoian „Nemuritorii”, mărturisesc că e inevitabil să fiu sentimental. Din mai multe motive. În primul rând, pentru că e vorba despre o trupă buzoiană. În al doilea rând, pentru că întemeietorul acestei formaţii, domnul profesor Constantin Ungureanu (oh, încă nu-mi explic de ce nu e declarat Cetăţean de Onoare al urbei!), este un profesionist desăvârşit. Spun asta pentru că am avut zeci de ocazii de a-l cunoaşte îndeaproape, am colaborat foarte mulţi ani, eu fiind un fel de administrator cultural, iar domnia sa – profesionistul care ne reprezenta cu cinste şi succes la zeci de festivaluri şi concursuri muzicale pentru copii sau adolescenţi. Anii au trecut, iar amintirile mele sunt emoţionant de vii. Când a apărut „pe piaţă” grupul „Nemuritorii” am avut ciudata senzaţie că se întâmplă ceva destinic. Părea antidotul natural la avalanşa de manele triviale, de prost gust. Ba chiar aveam convingerea că se dă o lecţie şi anchilozatei muzici populare. Aici nu era vorba nici de una, nici de alta, ci de ceva nou, inedit sub toate aspectele. Am reacţionat aproape instantaneu şi am început să ascult aceste cântece emoţionante nu numai prin calitatea muzicii în sine, ci şi prin conţinutul textelor. Nu ştiu să mai existe o formaţie asemănătoare sau una care să se fi afirmat „din prima” , cum se zice. Îmi place şi faptul că epicul acestor cântece e luat din realitate, din viaţa curentă, şi este reprodus cu o fineţe artistică de top. Prof. Constantin Ungureanu e şi compozitor. Unul calificat. Asta spune totul. Iată de ce, cel puţin în domeniul artelor, al culturii, în general, pe lângă V. Voiculescu, Ion Băieşu şi Ion Gheorghe – ca să încep cum se cuvine, cu marii noştri scriitori – domeniul muzical este magistral reprezentat de „Nemuritorii”, o denumire spectaculoasă, curajoasă, angajantă. Pentru mine, „Nemuritorii” e deja un brand al culturii buzoiene, ceva ce face mai mult decât o instituţie de cultură.

Articole pe aceasi tema:

Nu exista articole pe aceasi tema

Nemuritorii, un autentic brand buzoian

Articole pe aceasi tema:

Lasati un comentariu la acest articol

Articole Recent Comentate

Arhive dupa tag-uri

Ultimele Articole

Galerie Foto