Zootehnia buzoiană la pământ

admin | 2010/04/25 | 0 Comments

La ultima întâlnire a membrilor Comisiei de dialog social de la Prefectură, tema principală a fost situaţia deloc bună în care se află Buzăul în ceea ce priveşte efectivele de animale. Conform ultimelor date pe care le deţin reprezentanţii Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, în momentul de faţă numărul de capete de bovine, ovine, caprine s-a redus la jumătate faţă de aceeaşi perioadă a anului 1989, micşorării considerabile s-au înregistrat şi în sectorul porcin, cel al creşterii păsărilor sau cel piscicol. Există, de asemenea, şi sectoare care au dispărut, aşa cum este sericicultura.

Cauzele acestei diminuări sunt numeroase. Desfiinţarea cooperativelor şi fărămiţarea terenurilor, îmbătrânirea populaţiei rurale, lipsa politicilor de atragere a tinerilor spre sate, subvenţiile date cu întârziere şi fără o verificare corectă în teritoriu sau accesarea foarte redusă a fondurilor europene sunt doar o parte dintre motivele decăderii sectorului zootehnic.

După cum a susţinut unul dintre membrii comisiei, prezenţi la întrunire, “satul român este în moarte clinică, pentru că nu există niciun sprijin pentru tinerii care doresc să se întoarcă să muncească pământul şi, dacă nu ne trezim mai repede să atragem cât mai multe fonduri pentru irigarea terenurilor şi nu folosim cum trebuie subvenţiile, atunci o să moară şi ultima soluţie care ar putea să ne scoată din criză”.

Prefectul Paul Beganu a susţinut că vizitele miniştrilor la Buzău, din ultima vreme, nu este în zadar, se doreşte o intervenţie în cât mai multe domenii. În acest scop, într-un viitor foarte apropiat, vor fi invitaţi la Buzău şi ministrul Agriculturii şi preşedintele ANSVSA. O propunere a fost aceea de a face cât mai multe schimburi de experienţă cu judeţele vecine, deoarece, chiar dacă există diferenţe regionale, se pot afla foarte multe informaţii.

Problema ţăranului buzoian, devenit fermier peste noapte, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, este o problemă socială pe care noi o resimţim tot mai des în pieţe sau pe raftul magazinelor, unde domnesc produsele din import, iar cei de la “ţară” o resimt în buzunar, ca orice funcţionar din sistemul de stat.