Grădina raiului, în moarte clinică

admin | 2010/04/23 | 0 Comments

Moare un cetăţean şi ajunge în iad, unde descoperă că teribilul loc de pedeapsă este organizat pe ţări, iar la “pavilionul” României era cea mai mare coadă. Află că peste tot se aplică un tratament identic: condamnaţii la chinurile veşnice sunt legaţi pe scaunul electric pentru o oră, urmează statul pe un pat de cuie încă o oră, iar restul zilei sunt biciuiţi de dracul de respectiva naţionalitate. Şi atunci, se miră omul, dacă nu diferă pedepsele, de ce se buluceşte lumea şi vrea să intre musai la iadul românesc? Pentru că, i se răspunde, aici scaunul electric nu merge şi nimeni nu vine să-l repare, cuiele din pat au fost furate şi date pe băutură, iar dracul român este un fost senator, aşa că doar vine, semnează condica de prezenţă şi apoi se duce la bar!…

N-ar mai fi mare lucru de comentat după această mo(n)stră de umor negru, hazul de necaz al conaţionalilor noştri nu se dezminte nici în plină criză, mai găsim puterea să râdem când o întreagă ţară pare să fi intrat în moarte clinică, şi nu dă semne că va mai învia vreodată. Au ucis-o, încet, cu tandreţe (cum spune titlul unui film), bolşevicii, comuniştii, politrucii, timp de vreo jumătate de secol, iar în ultimii 20 de ani i se tot bagă cuţitul în spate, parcă pentru a fi siguri că n-o să-şi mai revină. România se află în moarte cerebrală, legată la aparate care o menţin în viaţă artificial, nefiind îngropată doar pentru că au unii nevoie de ea să o arate poporului o dată la 4-5 ani, în campaniile electorale, să o scoată la balcon precum Bulă pe bunică-sa, pentru a-i încasa pensia, cât vor mai fi bani şi în acest domeniu ajuns în punctul de fierbere.

Ăst timp, demagogia e-n floare, biata ţărişoară e plânsă, văitată şi plimbată în căruciorul cu rotile pe la bâlciuri, arătată cum pe vremuri în Drăgaică se găsea un cort al ciudăţeniilor, avortoni, omul cu limba de bou, femeia pedepsită să aibă gât de şarpe fiindcă nu şi-a ascultat părinţii.

Vine sfârşitul lumii, se comentează pe canale media transformate în gura satului, au fost cutremure, norul vulcanic va întuneca văzduhul, se arată spre anul 2012 ca la sperietoarea de ciori, doar în această ţară binecuvântată va curge lapte şi miere, aici va fi Grădina (pământească) a Raiului, stai să vezi miracolul românesc.

În realitate, se ştie, orice minune nu ţine mai mult de trei zile, speranţa moare ultima, dar tocmai din această cauză învie şi mai greu, iar gluma cu iadul la care stă lumea la coadă ne scuteşte, repet, de orice alte comentarii.