Trebuie să cadă capete!…

admin | 2010/04/09 | 0 Comments

Chiar dacă a venit după o avalanşă de promisiuni electorale, că doar la sfârşitul anului trecut a fost campanie şi ziceai că va curge numai lapte şi miere, despre 2010 se ştia că va fi un an al tensiunilor sociale, nu doar la noi, ci în mai toată lumea, din cauza binecunoscutei crize. În comunitatea europeană, cele mai spectaculoase manifestări au avut loc în Grecia, deoarece guvernul de la Atena a scăpat din mâini cheltuielile, astfel că acum ţara e îndatorată până peste cap (aveau bătrânii noştri o vorbă, leagă sacul cu mălai la gură, strâns, cât este încă plin, când ajungi pe la jumătate, degeaba îl mai legi, se risipeşte cât ai clipi, asta ar cam fi toată filosofia proiecţiei bugetare). Un exemplu des invocat, problema Greciei este destul de complicată, o ţară de două ori mai mică decât România, dar care are un PIB de aproximativ două ori mai mare.

Cu alte cuvinte, pentru a ne face o imagine de ce ne poate paşte şi pe noi, Grecia e datoare cu vreo 300 de miliarde de euro şi s-a trezit cu un risc uriaş de a nu-şi putea plăti ratele scadente. Uniunea Europeană i-a aruncat în cele din urmă un colac de salvare în valoare de 20 de miliarde de euro, dar guvernul nu se poate atinge de bani: condiţia este că acest fond va deveni accesibil doar după ce grecii îşi vor fi cheltuit şi ultima leţcaie din vistierie!

Şi atunci, s-a întâmplat ceea ce se anunţă şi pe la noi, deja prefigurat de situaţia atipică, se spune, din învăţământul buzoian, dar şi din atâtea domenii gata să explodeze, programul de austeritate impus pentru reducerea cheltuielilor i-a scos imediat pe oameni în stradă. Pensionarii se “încălzesc” şi ei pe margine, un protest oarecum surprinzător, dar nu inedit, se pregăteşte din partea poliţiştilor, iar enumerarea poate continua cu trimitere la aproape tot ce înseamnă bugetari, mai mult sau mai puţin… de lux.

Regimul de restrângere a cheltuielilor publice impus de autorităţi va rămâne cu siguranţă la fel de dur, până la sfârşitul anului. Însă transparenţa activităţii Guvernului, care trebuie să dea socoteală pentru fiecare bănuţ, va conta cel mai mult în toate negocierile cu cei nemulţumiţi de măsurile anticriză. Transparenţă care, cel puţin până acum, s-a dovedit a scârţâi din toate încheieturile, fie din catastrofala imagine a unor miniştri, incapabili să se explice pe înţelesul opiniei publice, şi să argumenteze strânsul curelei cu date concrete, fie din nepriceperea “purtătorilor de vorbe”, aleşi pe criterii pe care nu le mai comentăm. Cum poporul cere capete, oare cine se vor rostogoli primii pe eşafodul schimbărilor de imagine?…