Chestie de nuanţă, nu?

admin | 2010/03/11 | 0 Comments

Pe zi ce trece, sunt tot mai convins de faptul că Andrei Gheorghe a devenit o veritabilă verigă slabă a vieţii publice româneşti, din show-biz, politică, monden ori de-aiurea. În momentul de faţă, nu mai văd nicio deosebire între el şi o altă „vedetă”, Sexy-Brăileanca pe numele ei de scenă, care povesteşte cu nonşalanţă că a rămas însărcinată, dar că nu poate spune cine este autorul, căci în perioada respectivă s-a acuplat cu câteva zeci de bărbaţi, însă, totuşi, este decisă să-l identifice pe donatorul de sămânţă, nu de alta, dar pruncul din pântecele ei trebuie să ducă o viaţă lipsită de griji.

Andrei Gheorghe, însă, excelează prin la fel de românescul şi obscenul „Ba pe-a mamei dumneavoastră, domnule ministru!”, după ce boemul şut al lui Sebastian Vlădescu, aplicat cu precizie de contabil în dosul clovnului, l-a trimis pe acesta alături de chiloţăresele ce-şi arată public umorile de pe lenjeria intimă înainte de a o spăla, bineînţeles tot în public.

„Vlădescu e ciufut, căpos şi nu ascultă”, chiar dacă este „foarte inteligent şi seducător”, ţipă acum Andrei Gheorghe, ca din gură de şarpe. Aceasta în condiţiile în care, când era argat pe moşia Finanţelor, domnul ministru a dezvăluit public că bietul slujbaş umbla prin minister „muci” de oboseală şi dezorientare, iar guriţa acestuia a tăcut mâlc. De la momentul „muci” şi până la şutul în dos, însă, stimabilul Gheorghe a comis cel puţin două gafe mari: refuzul de a i se recolta probe de sânge după un accident rutier şi vopsirea în violet a siteului ministerului. Oricum, din punct de vedere moral, este mai mult decât suficient pentru a nu amâna despărţirea. Căci, urmând logica evenimentelor, ar fi urmat ca Andrei Gheorghe să-l miştocărească în faţă pe ministru, eventual la o conferinţă de presă.

Că sereleul lui Dănutz era să producă o decapitare în direct, asta-i altă poveste. Dar măcar Bittman stă cuminte, în banca lui, şi ia pulsul contribuabilului în tăcere, neştiut de nimeni. Poate nici măcar de cei cărora le ia pulsul. Chestie de nuanţă şi de atitudine, nu?

Călin BOSTAN