Tot o carte cu poveşti. Contemporane

admin | 2010/03/08 | 0 Comments

„Mamă, azi e ziua ta, ziua de 8 Martie/ Ţi-am adus şi eu ceva, ţi-am adus o carte/ E o carte cu poveşti de la noi din ţară/ Unde e, ca nicăieri, veşnic primăvară”, cam aşa suna poezia obligatorie pe care un pionier/ şoim al patriei era dator să o ştie şi să o declame, pe la serbările de slăvire a Partidului Comunist ce aveau loc inclusiv de Ziua Internaţională a Femeii, căci, vorba aceea, „partidul e în toate”. În toate cele, inclusiv în bietele femei cărora numai de celebrări nu le ardea.

În fine, cât de false erau poveştile de la noi din ţară în epoca „Ilenuţei tractorista” şi a lui „Marinică zis codaşul”, unii dintre noi îşi amintesc, căci le-au simţit pe propria piele, iar alţii le ştiu dintr-o carte cu poveşti, însă din aceea cu texte ce se apropie de realitate. Cum sunt, însă, poveştile de la noi din ţară în România anului 2010? La fel de triste, căci la sărăcia şi la prosteala dirijată din anii „epocii de aur”, astăzi avem, ca bonus, încrâncenarea, invidia, ura şi prosteala autoimpusă.

Şi, din păcate, prosteala autoimpusă este dominantă. Prin „rubricile pentru femei” ale publicaţiilor în vogă am văzut, ieri, ca element dominant, articole despre carierele de succes ale unor reprezentante ale sexului frumos autohton. Până aici, corect, căci nu au mai fost pe primul plan păruielile verbale dintre frumoasele, dar cumplit de redusele intelectual, fete sau femei din show-biz. Am aflat despre ascensiunile fulminante ale unora care, în concepţia autorilor, par a fi cele care fac istoria contemporană a României: dansatoarea la bară Ana Lesko ori chelneriţa Monica Bârlădeanu (scuzaţi, Mona Dean!).

Niciun cuvânt legat de vreo tânără profesoară de Sorbona ori de vreo specialistă curtată de cine ştie ce institut de cercetare prestigios. Poate ele nu merită a fi pomenite, căci nu vând gazeta şi, deci, nu fac istorie. Şi am pus punct.

Călin BOSTAN