O mare lovitură

admin | 2010/02/28 | 0 Comments

Demisia lui Cristian Diaconescu din Partidul Social-Democrat – de bunăvoie ori şantajat, prea puţină importanţă are acest lucru în discuţia de faţă – este, fără îndoială, cea mai mare lovitură pe care pesediştii o primesc, raportat la momentul începerii migraţiei către grupurile parlamentarilor independenţi, păstoriţi de actualul ministru al Apărării, Gabriel Oprea. Poate chiar mai mare decât pierderea alegerilor prezidenţiale din decembrie trecut. Iar calităţile fostului ministru de Externe fac ca dezertarea sa să cântărească mai mult decât toate celelalte plecări din partid la un loc. În plus, dacă se adevereşte zvonul legat de Marian Sârbu, o altă figură importantă, serioasă, a social-democraţiei româneşti, în sensul ei autentic – în primul rând de ministru al muncii de numele căruia se leagă perioade bune de pace socială – lovitura aplicată Partidului Social-Democrat poate fi considerată a fi amplificată cu măsura unei lovituri de berbece.

Bineînţeles că, de acum, independentul Cristian Diaconescu va fi ţinta ofertelor care mai de care mai tentante. Afinitatea sa politică declarată, cea către Partidul Naţional Liberal, poate fi autentică, caz în care, acum, în faşa Congresului liberalilor, s-ar putea materializa într-un loc în echipa de conducere centrală, indiferent de numele celui care va prelua frâiele partudului. La fel de bine, afinitatea liberală a lui Diaconescu poate fi doar una de faţadă, cu scopul de a obţine un profit cât mai mare în negocierile cu democrat-liberalii care, iată, se zvoneşte că i-ar fi oferit deja, neoficial, un post de ambasador. Cu siguranţă, în acest ultim caz, oferta poate creşte.

La fel, în cazul unei ipotetice dezertări a lui Marian Sârbu, cei care vor pune mâna pe el vor fi, de asemenea, în mare câştig. Tot la bursa zvonurilor, se spune ceva despre un portofoliu al Muncii şi Protecţiei Sociale, direct, fără niciun fel de stagiu în nisipurile mişcătoare ale „independenţilor de la putere”.

Indiferent de ceea ce va hotărî fiecare dintre cei doi, indiferent în ce barcă vor sări aceştia, perdantul este unul singur: Partidul Social-Democrat, care nu îi pierde doar pe aceşti oameni, ci şi voturile deloc de neglijat pe care aceştia le pot aduce, voturi bazate, în primul rând, pe bunul simţ datorită căruia s-au înălţat în topul politicii româneşti. Capitol la care, din păcate pentru P.S.D., mulţi dintre liderii naţionali ai acestui partid suferă de o carenţă endemică.

Călin BOSTAN