Euro-purceaua e moartă-n coteţ
Circula o glumă sinistră pe timpul prematur împuşcatului, despre o scroafă din gospodăria de partid ce fată 5 purcei, la Judeţeană se raportează că au fost 8, până la Centru se umflă pe la 12, la nea Ceaşcă ajunge cifra 15, de unde se şi ordonă scurt: bravo, 5 la export, restul la populaţie, de aceea erau numai “adidaşi” prin galantare. Acum, râdem noi, dar purceaua e moartă-n coteţ, pentru a rămâne la exemplul de mai sus…
Mai zilele trecute, a fost rândul Institutului Naţional de Statistică să contribuie cu o porţie de pesimism la starea generală în care pluteşte România de câteva luni, de când s-a terminat cu alegerile. Conform cifrelor, şi astea nu mint, deşi se tot uită că în spatele lor sunt oameni vii, în carne şi oase, 7,2 la sută este procentul cu care s-a “strâmtorat” economia ţării în 2009, o reducere mai mică decât estimau gurile cele mai rele.
Dar care arată în acelaşi timp că, spre deosebire de alte naţii conlocuitoare în UE, noi nu am reuşit să găsim ieşirea din recesiune. Scăderile sunt pe toată linia, de la comerţ şi servicii la industrie, dar, paradoxal, tocmai de la aceasta din urmă se aşteaptă o salvare anul acesta. Singura creştere, cinic vorbind, este cea a inflaţiei, care pe ianuarie a avansat cât jumătate din ce şi-a propus BNR pentru tot anul în curs.
Şi dacă am început cu o glumă, amară, să ne amintim şi un cânticel de “petrecere”, al cărui referen suna în genul: “primăvară, mama noastră, ies urzicile pe coastă”, dă colţul ierbii, trece lumea la alimentaţia pe bază de verdeţuri culese direct din natură, ieftine şi sănătoase, poftim alimentaţie raţională. Haz de necaz, cetăţeanul simplu se gândeşte ce să pună mâine pe masă, partidele se ceartă pe şefii, iar guvernul de la Bucureşti şi-a găsit ocupaţie cu proiectul Legii pensiilor şi alte reparaţii legislative convenite cu FMI. Şi când ne uităm în jur, pe unde pleca la export carnea porcilor autohtoni, ce-şi lăsau în ţară doar picioarele (adidaşii), liderii Uniunii Europene de la Bruxelles şi-au pus mâinile-n cap din cauza unor ţări precum Irlanda, Spania sau Portugalia, dar mai ales pentru Grecia.
În comparaţie, Guvernul de la Bucureşti a fost nevoit să promită marea cu sarea ca să se împrumute cu vreo 20 de miliarde de euro, dar clasa politică nu s-a putut abţine să nu se joace cu focul, făcând să întârzie intrarea banilor din cauza lipsei legii bugetului. Acum, de acolo de sus, totul se vede dacă nu în roz, atunci cu siguranţă în violet, deşi scutul energetic, ca şi ăla antirachetă, nu ţine nici de foame, nici de sete…
Dan Dinu
Articole pe aceasi tema:
Category: Editorial

