Fast food cu lumina tăiată

admin | 2010/02/14 | 0 Comments

Când vrem să ne dăm europeni cu staif şi vechime (vorba refrenului: “unde e iluziile mele, care le-am avut”), cel mai adesea zicem că Bucureştii sunt Micul Paris, deşi nici cu Buzăul nostru nu mi-e ruşine, zilele acestea a devenit lejer Mica Veneţie… Iată că, potrivit agenţiilor internaţionale de presă, şi Mica Românie este cu un pas înaintea Primei Doamne a Marii Americi, aşa suntem noi deschizători de drumuri, proto-cronici, avem valoare, dar nu prea ne băgăm singuri în seamă. Trebuia să vină Michelle Obama, care a lansat, săptămâna aceasta, o campanie naţională împotriva obezităţii, ca să afle lumea largă că acest subiect se afla deja pe agenda Ministerului român al Sănătăţii, ce doreşte introducerea unei taxe pe junk-food, după cum transmite agenţia France-Presse.

Paralela cu ce se întâmplă pe la americani îmi aminteşte de o mostră de umor negru, cu un medic de dispensar care are o solicitare să se deplaseze la domiciliul unui bolnav, se ia cu treburile şi reţetele altora, certificate medicale pe bandă rulantă (apropo, suntem un popor de “scutiţi”), îşi aduce aminte seara târziu de solicitare, ia trusa şi pleacă. La adresa respectivă, stupoare, iese nevasta bolnavului cu o lumânare aprinsă în mână, la care doctorul, speriat: – Regret enorm întârzierea, n-am bănuit că-i atât de grav… – Lăsaţi, face femeia, haideţi în casă, nu s-a întâmplat nimic, doar că s-a luat curentul…

Asta şi cu România noastră, se vrea introducerea, din luna martie, a taxei pe mâncărurile nesănătoase, de tipul fast-food, în ciuda nemulţumirilor stârnite în industria de resort, cu scopul zice-se de a-i ajuta pe cetăţeni să se hrănească “raţional”, echilibrat, parcă am mai auzit expresia asta, dar de fapt pentru a strânge bani la bugetul muribund al Sănătăţii. Pentru că, deşi gurmanzii susţin că: spune-mi ce mănânci, pentru a-ţi spune cine eşti!, alimentaţia nu prea are legătură cu fast-food-urile, cauzele sunt mai la rădăcinile societăţii, în stresul cotidian, alienarea individului, statul la televizor şi calculator, lenea de week-end, cine mai are parte de el, o întreagă filosofie a omului contemporan. Nu degeaba spun bătrânii, dând exemplu de alimentaţie normală, puneam untură pe pâine, spărgeam o ceapă, beam o cană de vin şi plecam la coasă. Sunt taxele pe mâncarea de tip fast-food şi băuturi carbogazoase în vigoare în majoritatea statelor americane, însă acolo cetăţeanul are alternative, poate e prea comod să meargă “la piaţă” după fructe şi brânzeturi ecologice, nu are timp de reţetele bucătarului “care se dezbracă de secrete”, însă de dolari nu duce lipsă, depinde numai de el ce preferă să îngurgiteze şi digere. Pe când la noi, degeaba facem propagandă hranei sănătoase, e prea scumpă, nu poţi să-ţi umpli plasa din salariile şi pensiile cele de toate zilele, bine că, vorba bancului de mai sus, nu întotdeauna lumânarea aprinsă înseamnă că bolnavul a spus adio, mai e “norocul” doar să se fi întrerupt lumina…