Despre „Science Fiction” la 15 ani

David Andru Simionoiu, printre cei mai citiţi autori ai unei edituri ieşene

Are doar 15 ani, este elev în clasa a IX-a la Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” din Buzău şi se poate deja lăuda că are în faţă un promiţător viitor „într-ale condeiului”. David Andru Simionoiu scrie povestiri „science fiction” şi s-a făcut remarcat în urma câştigării unor concursuri organizate de o prestigioasă editură din Iaşi, editură care l-a publicat în antologii, iar anul trecut în volum de debut. Astăzi, cartea adolescentului buzoian – „Bucla Infinitului” se numără printre cele mai citite volume publicate de editura ieşeană, aflându-se în primele zece, dintr-un catalog de aproximativ 400 de lucrări.

„Bucla Infinitului” are 223 de pagini şi conţine trei povestiri („Bucla Infinitului”, „Speranţe deşarte” şi „Pointless”) care se remarcă prin modul original de abordare a subiectelor. În „Bucla Infinitului” se dă o luptă între oameni şi necunoscut. Titlul povestirii este numele unei planete unde un grup de oameni se trezeşte la viaţă, iar şi iar şi în încercarea de a afla misterele acestui loc se vor comporta în cel mai eronat mod posibil. “Speranţe Deşarte” este numele unui spital de nebuni, unde un tânăr promiţător se angajează în speranţa unei cariere fericite. După numai 5 zile însă, devine cu totul alt om… „Pointless” este o lume blazată, lipsită de entuziasmul ce alimentează mersul umanităţii.
Autorului îi place să se refere la Pointless ca la “cioburi dintr-un viitor post-apocaliptic”, în care fiecare persoană sau grup de persoane are interese proprii şi încearcă să se agaţe de ultimele vestigii ale vieţii şi ale sănătăţii mintale, pierzându-se în diverse activităţi. Este o lume în care există drogul Oblivion, Bioreţeaua, o staţie spaţială uitată de toţi, un Christ şi Antichrist “duelându-se” în banale show-uri TV…

«Un scriitor de SF e un vizionar»

Reporter: te identifici cu vreunul dintre personajele tale?

David Andru Simionoiu: Cred că s-ar putea spune mai degrabă că ele se identifică cu mine, mai exact, fiecare din ele este o altă faţă a mea, pe care m-am gândit să o pun într-un context pe care poate datorită vârstei nu aş putea încă să îl experimentez. Însă, aşa cum se spune că “o carte citită e o experienţă trăită“, nu văd de ce nu s-ar putea spune la fel şi despre cele scrise. Astfel, prin intermediul acestor personaje pot observa evoluţia anumitor aspecte sub influenţa anumitor condiţii. Există, desigur, şi personaje externe, care nu sunt neapărat eu-rile mele, ci caractere inspirate din prieteni/prietene bune.

Rep. : Prin ce anume s-ar deosebi un scriitor de SF faţă de ceilalţi scriitori?

D. A. S. : Un scriitor de SF e un vizionar ale cărui idei au cele mai mari şanse de împlinire, în primul rând deoarece SF-ul poate acoperi o varietate mare de subiecte, de la ecologie şi psihologie, la religie şi misticism şi o face într-un mod dinamic. Astfel, când creezi un fenomen nou sau lansezi o teorie nouă privind apariţia vieţii/viaţa de după moarte, stârneşti minţile oamenilor într-o anumită direcţie, ideea prinde de la sine amploare, ai din ce în ce mai mulţi oameni gândidu-se “ce ar fi dacă“, deci, în general SF-ul te face mai “open-minded“. E aproape de la sine înţeles că citind o carte bazată pe un eveniment istoric, nu capeţi decât informaţii precise pe care le poţi maxim discuta, iar acest fapt, de unul singur, duce la o evoluţie personală statică, însă în combinaţie cu SF-ul, ale cărui informaţii le poţi dezbate, ale cărui posibilităţi le poţi calcula probabilitatea, devii mai dinamic.

Rep. : Poate literatura SF să schimbe lumea?

D. A. S. : Eu cred că a făcut-o deja şi o va face în continuare, deoarece progresul în orice domeniul este ghidat de un procent mic de intuiţie şi unul mare de imaginaţie. Însă, în viziunea mea, felul în care SF-ul va influenţa pe viitor omenirea este unul deosebit, asta deoarece înainte, science fiction-ul se baza mai mult pe imaginarea unor noi aparate şi tehnologii de explorare a spaţiului şi timpului, fie el real sau virtual, (OZN-uri, maşini de călătorit în timp, de călătorit între dimensiuni, ochelari de realitate virtuală), iar noi, în zilele noastre, datorită evoluţiei rapide a tehnologiei, majoritatea deja beneficiem de această aparatură sau de simulacre ale acelor aparate, iar orice noutate în domeniu apare întâi sub forma sa de produs, abia apoi e folosită de autori pentru a imagina… experienţe. Astfel, cred ca “Science“ devine chiar spaţiul în care se desfăşoară experienţa în sine, acel “Fiction“. Omul a evoluat în măsura posibilităţilor sale, într-o manieră oarecum oarbă, bazată mai mult sau mai puţin conştient pe distrugerea echilibrului planetei, dar indiferent care ne sunt scopurile şi originile, consider că ar trebui să devenim mai focalizaţi pe experienţe, de diverse ordine, de la mistic la ştiinţific, decât pe tehnologia în sine. Atât timp cât omul îşi controlează imaginaţia, el poate lansa idei benefice prin intermediul unei cărţi, care, datorită comunităţilor de fani care se strâng apoi în jurul acesteia – acestui focar mai bine zis, ideea se răspândeşte mai uşor şi îşi are efectul scontat.

«Nu cred că a fost deocamdată scrisă cea mai bună carte SF»

Rep. : În ce măsură ceea ce scrii este mai mult science sau mai mult fiction?

D. A. S. : Consider că scriu într-o oarecare măsură mai mult fiction decât science, deoarece toţi beneficiem (cel puţin cei care sunt interesaţi) de update-uri zilnice în ale ştiinţei (în mare parte datorită internet-ului, care la rândul lui e “ştiinţă“) aşa că nu mai e atât de “inovator“ să citeşti scrieri precum cele ale lui Jules Vernes, care prevestesc sau imaginează aparate noi, ci e mai degrabă interesant să vezi în ce fel pot fi folosite aceste aparate pentru a genera experienţe mereu noi pentru mintea umană, minte mereu în căutare de acel ceva original. Consider că suntem în situaţia în care avem mai multă tehnologie decât utilitate pentru ea, iar omul, prins oarecum în capcana unei minţi vechi, demodate, o foloseşte în continuare pentru a crea arme de distrugere în masă. Eu consider că ar fi destul de folositor ca aceasta să se oprească şi să înceapă un altfel de progres, bazat pe aflarea (măcar în linii mari) a unui scop al nostru. Altfel, nu facem decât să evoluăm până în punctul în care scenariile expuse în «Bucla Infinitului» şi «Pointless» vor deveni realitate.

Rep.: Care crezi că este cea mai bună carte SF scrisă vreodată?

D. A. S.: Nu cred că a fost deocamdată scrisă cea mai bună carte SF. Nu ştiu nici măcar dacă voi mai avea eu însumi ocazia să o scriu vreodată, deoarece, precum spuneam mai sus, trăim deja într-o lume destul de SF, cu roboţi care îşi lansează/calculează singuri teoremele, cu programe spaţiale pentru Marte şi Lună, cu oameni de ştiinţă care emit teorii precum: “Am putea fi cu toţii holograme”, cu factori precum încălzirea globală, fanaticii religioşi, 2012… Printre toate acestea însă, de actualitate încă îmi par cărţile lui Philip K. Dick („Ubik”, „Timpul Dezarticulat”, „Substanţa M”), Frank Herbet (seria „Dune” şi trilogia „Pandora”) şi Isaac Asimov („Zeii înşişi” şi seria „Fundaţia”). Sper ca şi eu să am pe viitor un loc printre aceşti titani ai SF-ului.

Rep.: Ce îţi propui să scrii în viitorul apropiat?

D. A. S.: În viitorul apropiat aş dori să public al doilea volum, poate astfel voi face încă un pas pe scara cunoaşterii personale şi a recunoaşterii sociale. Datorită lipsei mele de răbdare din ultimul timp (sper că voi câştiga virtutea răbdării cu timpul) ajung să încep o idee, scriu maxim 10 pagini din ea, apoi îmi vine altă idee şi tot aşa… Nu e neapărat obositor, cât descurajant să vezi cum se strâng ideile şi nu le poţi termina înainte să începi altele, astfel că mi-ar plăcea să fac povestiri concentrate, nuvele, însă mi-e teamă că datorită cantităţilor mari de idei şi teorii pe care tind să le introduc în ceea ce scriu, o idee de nuvelă s-ar transforma la rândul ei într-un catalog de alte idei…

Alina Buduianu

Articole pe aceasi tema:

• Nu exista articole pe aceasi tema

Category: Interviu