Falimentul pândeşte de după colţul Primăriei

admin | 2010/01/10 | 0 Comments

Unele primării se împăunează cu sedii "ultimul răcnet"

· Pe o listă neagră a instituţiilor publice care nu vor mai putea nici măcar să-şi plătească angajaţii pot fi incluse, fără jenă, 15 primării din judeţ

Discuţiile pe tema Bugetului de stat şi al asigurărilor sociale – aflat, în prima săptămână lucrătoare a acestui an, în dezbaterea comisiilor parlamentare –, negocierile purtate pentru posturile de secretari de stat, prefecţi şi subprefecţi de la nivel central, precum şi nominalizările şi numirile şefilor serviciilor deconcentrate ale ministerelor de la nivelul judeţelor au captat atenţia tuturor mediilor româneşti, doar cel politic având şi alte subiecte arzătoare de dezbătut, precum cel al nominalizării lui Honorius Prigoană drept candidat al democrat-liberalilor la anticipatele pentru postul de parlamentar vacantat prin demisia liberalului Bogdan Olteanu.

Pe de altă parte, dezbătut cu mare aprindere este şi subiectul reducerii cheltuielilor instituţiilor bugetare, însă, până acum, accentul discuţiilor s-a pus pe previzibilele concedieri de personal din învăţământ. Un aspect care, deocamdată, este, în mod inexplicabil, trecut sub tăcere, este cel al foarte probabilelor falimente, în adevăratul sens al cuvântului, care vor lovi unităţi administrativ-teritoriale „de rang inferior”, precum primării ale unor comune mici şi sărace, care, în acest fel, pot chiar dispărea ca entităţi.

O listă neagră cu 15 poziţii

Surse anonime din cadrul Instituţiei Prefectului ne-au declarat că în această situaţie pot fi chiar şi 15 primării din judeţul nostru. Cauza principală a acestui fapt este discrepanţa uriaşă între veniturile acestor instituţii şi cheltuielile exagerat de mari, multe dintre acestea fiind cele cu salariile personalului din Primărie şi cel cu ajutoarele sociale acordate unui număr mare de cetăţeni din comună. Ca să nu mai punem la socoteală construirea ori amenajarea unor sedii pentru primării care se învârt după soare.

Există, în judeţul nostru, comune cu sub 500 locuitori, cu primării care au tot atâţia angajaţi cât altele, ale unor comune cu peste 2.000 de locuitori. În mod evident, la încasările minime la bugetul local care se obţin la o Primărie încadrată în prima dintre categoriile sus-menţionate, este evident că acestea nu pot acoperi nici fondul de salarii pentru angajaţii proprii. Deja, există un număr semnificativ de primării cu restanţe în achitarea salarii.

Este doar politică…

Iată că, uneori, descentralizarea poate avea şi efecte nedorite, mai ales dacă aplicarea acestui principiu este lăsat pe mâna unor indivizi care, chiar dacă se numesc primari, nu au niciun fel de noţiuni economice ori administrative şi, pe de-asupra, nu fac altceva decât să-şi servească clienţii politici, incusiv prin angajarea, în Primărie, a nevestelor, copiilor, soacrelor ori amantelor acestora. Este evident că, într-o asemenea unitate administrativ-teritorială mică, cu câteva sute de locuitori, votul angajaţilor primăriei – dacă numărul acestora bate spre 20, sau este chiar mai mare, la care se adaugă cel al familiilor respectivilor – poate decide, la urne, realegerea primarului şi a unui consiler local în plus, al cărui vot, la rându-i, poate decide numele viceprimarului.

Tot asemenea calcule electorale stau şi la baza împovărării bugetului local cu diverse ajutoare sociale, pentru persoane al căror drept de a intra în categoria asistaţilor este cel puţin discutabil.

Călin Bostan