Doamne-Doamne mirosea a brânză clocită

Joi seara, a fost prima dată în viaţă când m-am rugat la Doamne-Doamne ca o reprezentantă a României într-o competiţie sportivă să piardă, să fie umilită, să ţină minte ani de-a rândul papara mâncată de la adversari. Bineînţeles, acelui Doamne-Doamne pe care l-am invocat îi cam plac combinaţiile de şase luate câte trei, drept pentru care eram aproape convins că dorinţa mea se va îndeplini.
Mi se rupe – voi încerca să folosesc un limbaj care să mă coboare suficient de aproape de nivelul de înţelegere al unora dintre indivizii care fac parte din găştile numite „galerii oficiale” – cum se numeşte echipa în cauză. Că la mijloc a fost turma din Ghencea, este, probabil, o întâmplare – favorizată, totuşi, dar nu într-o proporţie esenţială, de faptul că echipa, şi, implicit, galeria, îi aparţin interlopului cu paşaport european numit Gigi Becali -, căci, la fel de bine, putea fi cea din Groapă ori din Grant.
Şi, cum spuneam, m-am rugat ca meciul de joi seară să se termine cu o umilinţă la adresa Stelei. Bineînţeles, pentru măgăria de la meciul-tur, când maimuţele curentate ale lui Becali au afişat mizeria aceea de banner. În care nu jigneau doar un popor, „compatriot european” al nostru, ci tot ce există mai sfânt pe acest pământ, femeia care dă naştere unei vieţi. Şi m-am rugat nu doar pentru a face în sîc Stelei, galeriei sale ori lui Gigi Becali, ci tuturor handicapaţilor de genul Mircea Sandu ori Mitică Dragomir, la fel de vinovaţi, moral, de incidentul de pe Ghencea. Căci, de exemplu, dacă acum câţiva ani, aceşti doi dobitoci nu l-ar fi forţat pe Ladislau Boloni să demisioneze din funcţia de antrenor al Naţionalei înaintea unei partide cu Ungaria, pe motiv de suspiciune de vânzare de meci, poate măgăria de acum două săptămâni nu s-ar fi întâmplat. Şi pentru a-i face în sîc lui Traian Băsescu, cu expresiile lui gen „am cunoscut şi un armean cumsecade”.
Din păcate, Doamne-Doamne acela nu m-a ascultat. Şi nu aş putea spune că a fost ţigan. Din păcate, a fost machidon, dar nu orice fel de machidon, ci din acela de cea mai joasă speţă, care pute a brânză clocită şi a căcărează de oaie indiferent de câte sute de euro cheltuie pe gramul de parfum. Adică a fost un fel de maimuţă curentată de Bruxelles.

Articole pe aceasi tema:

• Nu exista articole pe aceasi tema

Tags: Doamne-Doamne mirosea a brânză clocită

Category: Editorial